Intodeauna am considerat ca nemtii sunt reci, deci nu pe gustul meu. Ultima experienta nu mi-a schimbat foarte mult impresia, dar m-a provocat sa tanjesc dupa cateva lucruri pe care le-as iubi si la poporul meu.
Cand am fost numiti in charge pe acest proiect nu stiam obiectivul strategic de repozitionare pe care headquarterul din Germania avea sa mi-l impartaseasca mai tarziu. Primul pas - un studiu calitativ, cu 3 zone de focus foarte clar definite si verbalizate in brief. Nimic special sau iesit din comun: o metodologie la indemana - interviuri in profunzime, un design de executie corect echilibrat si dimensionat in 3 orase si un singur cercetator alocat pentru a fi siguri ca privim cu aceeasi ochi aceleasi aspecte chestionabile. Urmarea - un studiu fulger cantitativ, iar apoi momentul adevarului: predarea rezultatelor. La interval de 4 zile sunt invitat la headquarter sa am o zi de lucru cu echipa de bord. Impachetez un bagaj lejer de haine si laptopul, dar ma gandesc ca ar fi utile si 5-6 sliduri- un induction cultural, o introducere in ADN-ul romanesc pornind dintr-o perspectiva generala - valorica, multidimensionala, dar relationata la categoria de consum relevanta pentru subiectul proiectului.
Ora 7:50 AM. Intr-o mansarda pregatita sa gazduiasca cel putin doua echipe de fotbal ne bem cafeaua de dimineata si schimbam cateva vorbe. 10 minute mai tarziu, 9 pozitii inalte isi ocupa avanposturile si trec la treaba. La 16:00 terminam de parcurs 65 de sliduri si abia de acum ne propuneam sa construim axele de pozitionare. Niciun chip nu se arata apasat de miza, iar IMPLICAREA este maxima. Folosesc momentul reluarii discutiei pentru a parcurge slidurile culturale. LUMINA, foarte multa lumina. Urmeaza o ora de intrebari - 9 oameni in costume se transforma in 9 copii cu zeci de curiozitati suplimentare si ochii sclipind sa-i cunoasca pe Romani si mai mult. FOCUS, foarte mult focus. CURIOZITATE, profunda si profesionala. Tragem aer in piept si incepem sa trasam cateva variante de lucru, le discutam pe toate fetele si stabilim sa ne acordam inca o noapte si o zi de aprofundare pentru ultima sesiune de lucru, de data aceasta in Romania. La orele 19:00, dupa 12 ore de workshop, predam armamentul si fiecare o ia in diverse directii - catre aeroport, o bere rece in oras sau acasa.
Dupa o zi de ragaz si o seara cat o finala Europa League, plina de straini bine dispusi, ca la o fiesta, ma prezint gata de lupta, intr-o formula restransa. DECIZII. Azi trebuie sa ne finalizam misiunea, PLANIFICAREA e foarte importanta, PUNCTUALITATEA la fel. Alegem sa renuntam la unul dintre scenarii, mai ramanem cu doua. DISCUTII, discutii, discutii. Pastram o axa culturala si una de categorie. Echipa zumzaie si nimeni nu-si mai gaseste locul de ENTUZIASM. Lucrurile incep sa ia o forma coerenta si sa aiba sens. Ne perindam pe rand prin fata flip chart-ului si schitam diverse opinii. Soarele aproape apune. SOLUTIA s-a cernut dezirabil pentru toata echipa, dar alti pasi abia incep sa-si creeze umbrele: tacticizarea si implementarea.
Iata un mod de lucru cu adevarat nemtesc. Poate parea exagerat de militaresc pentru cei care inteleg miza, responsabilitatea si volumul de decizii al unui astfel de proces de business. 'Made in Germany' are un profund sens cultural, social si economic, iar experienta aceasta m-a ajutat sa-mi reamintesc caldura lor fata de cultul muncii, sa mi-o reconfirme si sa ma reincarc cu daruirea lor pentru satisfactia rezultatului. Ce putere trebuie sa aibe o societate cand acest ADN se manifesta transversal? Care este ADN-ul nostru profesional? Sa ne rezumam la unul pozitiv. Creativi? Nu-i de ajuns, trebuie sa fim deschisi sa lucram mai mult, mult mai mult si mai multi. Si vom invata sa o facem mai bine. Dar cu siguranta nu vom reusi daca nu o sa ne dorim asta.
