un editorial de Lorand(Boti) Balint, Head of Brand Communication, Leo Burnett
Nu o sa uit niciodata prima mea prezentare la client. Lucram de cateva luni in agentie si nu avusesem niciodata ocazia sa prezint ceea ce faceam. Cu o zi inainte de prezentarea dintr-un pitch important am aflat cu stupoare ca urmeaza sa prezint partea de strategie. Am incercat sa explic ca nu se poate, ca nu am mai prezentat niciodata si ca e totusi pitch si ar trebui sa prezinte cineva cu experienta – zero succes: tu ai facut strategia, e normal sa prezinti tu.
Au urmat ore intregi de repetitii, un discurs invatat pe de rost si rostit de zeci de ori in fata oglinzii pana cand la 3 am am cazut lat de somn. A doua zi, emotii cat China, dar macar stiam ca memorasem totul si la urma urmei ce putea sa fie asa de rau? Thank you X, in the next minutes I will …. And now I will pass you to Y who will…
Daca as fi stiut ce urma, as fi fugit probabil in lume.
Incepe intalnirea, colega mea de la Client Service povesteste despre agentie, o multime de lucruri bune despre noi, i-a captat atentia clientului. Inchide zicand ceva de genul: And now Boti will take you throught the strategic thinking, but as you are all Romanians and I am the only foreigner in the room I will suggest we continue the presentation in Romanian. Moment in care m-a pierdut total. Invatasem totul, stiam totul…in engleza. Ceea ce a urmat a fost un dezastru complet, nu am reusit sa leg doua fraze ca lumea – sa nu mai vorbim de gasit echivalentul in romana al termenilor folositi in engleza. Nu stiu ce au inteles oamenii aceia din prezentare, cert este ca la sfarsitul intalnirii colegii au venit la mine si mi-au zis ceva de genul: nu ne asteptam sa fie chiar atat de rau. Pai nu v-am zis inainte la toti!?! Chiar cu cinci minute inainte de inceperea intalnirii v-am repetat ca am invatat totul pe de rost pentru a face fata situatiei!
