un studiu de caz prezentat de Ramona Urdea, Client Service Director ,Headvertising
La sfarsitul anului 2007, 17 companii au avut numai 4 luni la dispozitie sa concureze pentru cele 3,7 milioane de romani care au trebuit sa isi aleaga pensia privata obligatorie. Aceste 3, 7 milioane de oameni nu stiau nimic despre pensiile privae, iar statul nu s-a miscat foarte repede in a face educatie publicului interesat de problema.
Dar cel mai greu lucru a fost ca nimeni nu putea sa pretinda vreo diferenta intre produsele oferite, pentru ca aceasta nu exista. Pentru ca statul cerea o modalitate anume de a investi banii de pensie, toata lumea oferea produse aproape identice, inclusiv ING.
Astfel, desi, teoretic, plasata in ‘pole position’ datorita experientei pe care o avea pe piata, ING nu era castigatorul evident al pensiilor private. In primul rand, din cauza obiectivului exigent – nu mai putin de un milion de semnaturi. Mai mult de atat, legea punea in vedere ca nimeni nu poate extrapola in comunicare rezultatele obtinute in trecut, deci nu ne-am putut folosi de experienta ING in celelalte tari, sa sustinem campania cu exemplele solide si relevante pe care le aveam la indemana si care ne-ar fi asigurat succesul.
