un editorial de John Griffiths
Marea mea retinere atunci cand vine vorba sa scriu despre publicitatea din Romania este ca nu am nimic cu ce sa o compar. Exceptand publicitatea din Marea Britanie. Imi doresc sa fi fost la curent cu campaniile promotionale din Cehia, Croatia, Polonia si Bulgaria, pentru a intelege modul in care acestea influenteaza dezvoltarea culturii si a economiei. Dar nu le cunosc!
Am micul avantaj ca atunci cand voi vizita Romania data viitoare, in luna martie a acestui an, va fi pentru a sasea oara cand se intampla asta, asa ca pot afirma ca am “gustat-o” in mod regulat din 2006, iar pana acum am stat o luna in total – cu toate ca majoritatea timpului mi l-am petrecut in Bucuresti in ciuda eforturilor mele – in hoteluri si sali de intalnire. Imi place sa urmaresc viteza cu care Romania se schimba. Puteam sa vad asta dupa cateva minunute de la sosirea pe Otopeni – taximetristul incepea sa imi detalieze schimbarile care au intervenit de la ultima mea vizita. Asa ca privitul in viitor este un exercitiu cu adevarat interesant. Catre ce se indreapta aceasta schimbare?
In primul rand, vreau sa felicit realizarile industriei de publicitate din Romania care si-a facut un renume recunoscut international. Nu este vorba doar despre castigarea unor premii la Cannes sau la EuroEffie, cu toate ca acestea sunt etape importante. Cred ca industia romaneasca de advertising castiga reputatie internationala pentru creativitate si originalitate – cu toate ca nu pot sa dovedesc asta. In domeniul meu de planning si cercetare, cei din Romania sunt ca niste bureti care absorb orice informatii pe care plannerii aflati in vizita au planuit sa le-o dea – si chiar mai mult decat trainerii au planuit sa le dea. Am avut nu doar o conversatie cu un trainer ingrijorat care m-a intrebat – ce as putea sa le spun mai mult? Ei par sa fi auzit sau sa fi citit deja totul despre orice le-as spune!
