Sa pornesti un business ce are ca produs principal vinul nu este deloc usor: plantezi via, astepti 4 ani, apoi culegi strugurii, mai astepti 2-3 ani, imbuteliezi vinul si procesul nu se incheie aici. Mai mult, esti dependent de temperaturile care au un impact crucial asupra calitatii recoltei anuale. Acestea au fost doar cateva dintre argumentele care au facut-o pe Aurelia Visinescu sa fie reticenta initial fata de patrunderea in aceasta industrie. Insa alaturi de un asociat optimist, cu sprijinul Fondurilor Europene, si cu credinta ca riscul financiar nu este fatal, s-a decis sa materializeze gandul care o urmarea timp de ani de zile.
"Asa ca in 2006 am construit crama. Intre timp am inceput sa achizitionam terenuri de la proprietarii care le primeau inapoi de la fostele IAS-uri. Am inceput apoi sa plantam", isi aminteste Aurelia. Asa se face ca astazi Aurelia Visinescu este oenolog, proprietar de podgorie si manager de companie detinand patru linii de vinuri ce ii poarta semnatura - Anima, Artisan, Nomad si Karakter.
Intrebata care a fost traseul pana la functia de manager, Aurelia se uita lung la interlocutor neregasindu-se spontan in acest status. "Eu sunt oenolog. Meseria mea de baza ramane aceea de oenolog. Manager am devenit pe parcursul carierei. Cred ca in orice meserie atunci cand progresezi ajungi si la partea asta de conducere", spune ea.
Inceputuri
"Totul a inceput cu Facultatea de Horticultura, la care am aplicat pentru ca voiam sa cresc flori", isi aminteste Aurelia. "Intre timp am mai crescut, m-am mai desteptat, iar oeonologia a inceput sa imi devina mai interesanta decat floricultura. Sunt o multime de carti care sustin ideea ca este nevoie sa arunci doar o samanta in creier ca dupa aceea sa incolteasca. Probabil ca asta mi s-a intamplat si mie. Mi-a aparut aceasta dorinta de a ma indrepta spre vinificatie, desi o lunga perioada mi s-a parut a fi o perspectiva nu foarte realizabila. Cu toate astea soarta m-a puratat intr-un final in aceasta directie.
Apoi, imediat dupa ce am terminat facultatea am vrut sa profesez in mod direct in domeniu. Am fost la un concurs la o firma privata, printre putinele la acel moment, in 1993, si asa am ajuns sa cunosc mai bine aceasta arie. In orice forma ai atinge vinul, nu mai ai cum sa il mai lasi. Te contamineaza. Probabil din acest motiv si eu am continuat sa merg pe acest drum. Am atins vinul, am inceput sa fac vin si nu m-am mai gandit vreo clipa ca as putea sa fac altceva".
Daca ar lua-o de la inceput…
Aureliei Visinescu ii vine greu sa se gandeasca in ce directie s-ar indrepta daca ar avea posibilitatea sa isi rescrie povestea. La un moment dat a cochetat cu ideea de a face medicina, parandu-i-se un domeniu fascinant. "Probabil ca daca as fi ajuns in acest domeniu mi-as fi facut meseria cu aceeasi pasiune si dedicare. Insa nu in directia asta m-a purtat destinul".
"Chiar stateam de vorba cu cineva care imi spunea: Asta ti-a fost menit sa faci. Eu insa nu stiu daca intr-adevar mi-a fost menit. Dar cred ca orice as fi facut as fi facut la fel de bine. Pentru ca in general imi place ca atunci cand pun mana pe un lucru sa il fac bine. Probabil ca as fi gasit frumusetea si in acel altceva, pentru ca de fiecare data incerc sa vad partea plina a paharului.".
O femeie intr-o industrie "masculina"
Aurelia nu isi poate da seama daca au existat discriminari pe parcursul carierei sale pentru ca nu le-a simtit niciodata. Cu toate acestea, isi aminteste ea, in ziua cand a trebuit sa mearga la interviul de angajare, postul solicita doar barbati."Asta insa nu m-a impiedicat ca dupa ce se daduse concursul sa bat la usa si sa solicit un interviu. Eu nu am vazut niciodata latura asta, a diferentierilor, iar din cauza asta nici nu am fost afectata in vreun fel. Daca tot timpul stai si urmaresti, inevitabil ti se poate parea ca atitudinea unui coleg este necorespunzatoare si ca asta are legatura cu faptul ca esti femeie."
"Depinde cum vrei sa privesti lucrurile", este de parere Aurelia Visinescu. "Daca vrei sa te ascunzi in spatele unor astfel de scuze sau nu.Eu cred ca daca dovedesti performanta, nu mai conteaza daca esti barbat sau femeie. Nici eu ca angajator nu ma gandesc niciodata daca persoana pe care o vreau trebuie sa fie barbat sau femeie, sa primeasca mai mult sau mai putin. Daca as lua insa o secretara, recunosc ca nu as lua un barbat. Dar asta nu pentru ca nu l-as considera capabil, ci pentru ca nu l-as vedea venind cu cafeaua. Dar in rest nu am nicio problema. Nu exista femei si barbati. Sunt oameni si atat".
Dupa ora 18:00
In fiecare zi Aurelia se grabeste sa ajunga cat mai repede acasa ca sa isi vada fetita. "O lunga perioada inainte sa o am pe ea eram doar eu.Aveam mult de munca si ajungem pe la ora 21:00 acasa, atunci cand stomacul imi amintea ca ar fi timpul sa plec. Acum lucrurile sunt mai asezate, iar din acest motiv incerc sa ajung acasa cat mai repede ca sa stau cat mai mult timp cu copilul si sotul meu. In general imi place sa fac lucruri marunte atunci cand ajung acasa, poate si pentru ca mult timp am fost privata de astfel de lucruri. Imi place, din cand in cand, sa ies si la o cafenea in centrul vechi".
Pasiuni
Timp de 5-6 ori pe an, Aurelia simte nevoia sa iasa din tara. "In primul rand pentru ca trebuie sa fiu conectata la business, iar din acest motiv nu pot ca timp de un an sa nu merg la cateva targuri. Trebuie sa simti pe propria piele industria aceasta. Este ca si cu vinul - daca nu ai tu contactul direct, poti intreba cum este vinul, dar nu poti intelege mare lucru. Trebuie sa simt pulsul, iar din acest motiv merg de cateva ori pe an la targuri. Obisnuiesc sa merg de fiecare data la aceleasi targuri pentru ca este important ca potentialii clienti sa te recunoasca pe tine ca persoana, nu doar vinul. Poate ca multi nici nu mai vad vinul dar daca te vad pe tine ca om si stiu ca te-au mai intalnit, sansele de a face o afacere sunt mai mari".
Aurelia marturiseste ca adora lucrurile simple, de zi cu zi, pe care unii le-ar putea considera banale, ca urmare a unei lungi perioade in care a fost privata de ele. "Imi plac soarele, marea, florile, cactusii – am casa plina de cactusi. Imi place shoppingul, imi place sa fac sport, atat cat timpul imi permite. Imi place sa gatesc. Imi place sa am grija de copilul meu, desi toata lumea imi recomanda o bona".
Locul pe care nu il va uita prea curand: Africa de Sud
In 1995, firma din Romania pentru care lucra la acea vreme a trimis-o timp de 3 luni intr-un training de practica in oenologie chiar in inima Africii de Sud, acesta fiind si locul unde a invatat abecedarul acestui domeniu. "Citisem destul de multe lucruri, dar atunci cand ai si ocazia sa le vezi in practica increderea ta ca poti face lucrurile respective creste". Despre Africa de Sud, Aurelia spune ca este extraordinar de frumoasa, iar viata extrem de relaxata. "Tin minte ca aveau un standard de viata foarte ridicat. Intr-o zi mergeam pe o straduta cu cineva spre crama cu masina si era o placere, o feerie: floricele in fata curtilor, relieful, culorile, roca galbena, vegetatia. Eu fiind horticultor tot timpul o sa fiu impresionata de latura asta ce tine de vegetatie si fauna".
Vinuri in fata carora isi scoate palaria
Desi isi iubeste vinurile, Aurelia nu poate sa nu recunoasca calitatea imbatabila a unor vinuri italienesti –asa numitele toscane - vinuri ce nu respecta regulile impuse de denumiri de origine, unul dintre ele fiind Chianti. De asemenea, "un vin care m-a impresionat foarte mult si pe care vreau sa il cumpar este Tignanello de la Antinori, Toscana, Italia. Este un vin pe care l-am descoperit de curand si in fata caruia imi scot palaria.Ca sa nu mai spun ca poate fi cumparat la preturi foarte decente. Nu sunt preturi de zece euro, dar nici de sute de euro. La calitatea pe care o are l-as fi pretuit la mai mult. Si din Spania imi plac vinurile din Ribero del Duero."
Preferinte in materie de gastronomie
Aurelia alege vinul pe care vrea sa il bea in acelasi fel in care isi alege si hainele pe care le poarta intr-o zi: in functie de stare. Cu toate acestea, are si cateva principii dupa care se ghideaza atunci cand face o astfel de alegere: "Nu beau deloc vinuri dulci, beau foarte greu vinuri demidulci si demiseci. Insa imi plac mult vinurile seci, toate culorile si soiurile".
Desi regulile excentricilor spun ca feteasca neagra merge bine cu friptura, Aurelia nu prea este de acord cu astfel de asocieri. "Vorbim despre un vin care se numeste Artisan Feteasca Neagra 2009. Deci vinul acela, din anul acela. Poate ca alta Feteasca Neagra care a fost vinificata altfel, mai usor, se potriveste cu un altfel de mancare. Desigur, este stiut faptul ca vinul rosu si carnea rosie se potenteaza reciproc pentru ca vinul rosu are tarin, iar carnea rosie are proteine. In acelasi mod si vinul alb merge cu pestele sau carnea alba. Dar sunt si vinuri care incalca regula: sunt vinuri albe vinificate in stilul greoi al vinurilor rosii si invers. In cazul asta ele se intrepatrund undeva. Insa daca a fi sa simplificam lucrurile, mie personal imi place sa beau White Artisan cu somon la gratar".
Nici pentru momentul unui pahar cu vin Aurelia nu are reguli. "Pot sa beau un pahar de vin in fiecare seara, insa daca am starea potrivita pot sa nu beau intreaga saptamana, ci doar in weekend. Insa am momente cand poate o sa vreau sa beau o bere. Spre exemplu, eram dupa o degustare la o intalnire cu un partener si ne intrebam ce sa luam. Ei se gandeau la vinuri, iar eu am comandat o bere. Au crezut ca glumesc. Chiar asta voiam. O bere. Si nu mi se pare nimic rau in asta. Sunt om, beau ce imi doresc in acel moment.
Vara beau mai putin vin, insa iarna beau aproape in fiecare seara cate un pahar de vin rosu. Studiile arata ca este si sanatos. Pana la urma nu ar avea nici de ce sa nu fie pentru ca este un produs natural, obtinut din struguri fara tratamente termice care ar putea sa distruga vitaminele sau mineralele".
Carti si invataturi
Experienta de viata a fost cea care a ajutat-o in drumul catre un antreprenoriat de succes, si nu cartile. "Sunt un om cu structura destul de matematica. Nu imi place sa risc, iar din acest motiv prefer sa minimalizez castigul neriscand. La fel am condus si businessul. Tot ce am invatat a fost din experienta mea de viata. Nu m-am ghidat dupa carti pe partea de antreprenoriat".
Cu toate acestea, cartile din care Aurelia a invatat foarte multe sunt cele de oenologie."Din acestea an invatat lucuri care mi-au schimbat destinul, facandu-ma cunoscuta pentru vinurile noastre bune, intr-un moment in care nu erau prea multe vinuri bune pe piata. Una dintre ele se numeste Making good wine de Bryce Rankine si este un abecedar de oenologie. Am una chiar pe masa in acest moment scrisa de un francez renumit: Knowing and making wines de Emile Paynaud. Acum studiez Cialdini: Psihologia persuasiunii.Sunt multe lucruri acolo la care nu te-ai gandit sau pe care le-ai experimentat intuitiv. Dar carora nu le-ai cautat si gasit explicatia".
Arii de interes
Pentru ca niciodata nu le poti sti pe toate, dupa bagajul acumulat in toti acesti ani, Aurelia s-a decis sa isi indrepte acum atentia asupra partii tehnice, viticultura. "Vreau sa inteleg mai multe lucruri pentru ca nu imi place sa iau lucrurile ca atare. Este normal sa gasesti o explicatie si o logica pentru tot ceea ce faci. Ma mai intereseaza foarte mult si psihologia, incerc sa palpez consumatorul, sa vad la ce reactioneaza, ce lucruri au impact si nu au impact, sa inteleg psihologia din spatele acestuia - mai ales ca noi nu punem accentul pe pret. Pretul nu este factorul decisiv in cazul nostru, desi vindem produse cu un raport foarte bun calitate-pret. In momentul in care vinzi in functie de pret trebuie sa ai produsul cel mai ieftin pentru ca este clar ca asta este miza".
Inspiratia
Ca orice manager de companie si Aurelia are nevoie de momentele ei de destindere. "In timpul recoltei ma mut la Sahateni", ne spunea ea. Desi nu participa efectiv la culegerea strugurilor, Aurelia este cea care da directii despre cand sa se culeaga, ce sa se culeaga, cat sa se culeaga, urmand ca mai apoi, cand strugurii ajung in crama, sa decida cum vor fi zdrobiti si ce tratamente sa li se aplice.
"Daca stai cateva saptamani in Bucuresti, apoi iesi in afara orasului, vei vedea ca este o senzatie minunata sa te regasesti inconjurat de natura. Este altceva. Lucrul asta mi-a lipsit o lunga perioada de timp. Insa acum am numai mult de atat: trebuie sa ma mai duc prin vie, ma mai murdaresc si de noroi,mai pun mana si pe frunze sau struguri. M-am mutat si la casa, iar acum simt mirosul pamantului cand ploua si a buruienilor de vis-a-vis".
Este o persoana autodidacta. A invatat limba engleza singura, s-a pregatit pentru facultate singura, si-a dat teste singura – "imi scriam biletele, le trageam la sorti si le rezolvam". Din acest motiv ii vine greu sa numeasca o persoana care sa ii fi fost model pe parcursul anilor de cariera. "Sunt destul de independenta din punctul asta de vedere. Nu urmaresc o anumita persoana de la care sa ma inspir, ci culeg cunostinte din jurul meu. Niciodata nu sunt multumita de ce fac si tot timpul imi doresc mai mult si cred ca este loc de mai bine".
