Intr-una din clasele primare – nu mai stiu care, fiindca timpul le vindeca pe toate, inclusiv memoria – am primit prima data doua note alternative (4 si 10) pe aceeasi lucrare de control. Ni se cerea sa scriem o compunere explicand proverbul "Ochii care nu se vad, se uita". 10-le a fost pentru vocabular, imaginatie si aptitudini lingvistice, 4-ul pentru halucinanta interpretare data proverbului. Descrierea facea referire la securistii care ii urmaresc pe oameni, la vecinii care te parasc la Militie si Securitate dupa ce te urmaresc pe vizor sau prin gaura cheii sa vada ce faci si multe alte situatii in care ochii care nu se vad, se uita la tine. Ochii ascunsi de privirile tale sunt aia care te urmaresc din umbra.
Prin anii 2000, cand nu mai eram copii, eu lucram la Academia Catavencu. Intr-o dupa-amiaza, nu din dragoste, dar cu cele mai bune intentii, i-am spus expertei contabile a firmei "Sa stiti ca ulciorul nu merge de multe ori la apa". Doamna tocmai trecea pe hol cu un recipient mai mare (ca sa nu mai fie nevoita sa se duca de multe ori) si mergea sa-si ia apa de la dozator. Eu eram senina, fericita chiar ca imi amintisem singurul proverb care avea toate cuvintele cheie care se potriveau situatiei in care ne gaseam. Femeia n-a mai vorbit vreo doua saptamani cu mine, privindu-ma banuitoare si intrebandu-se oare ce secrete financiare cunosteam de am avertizat-o atat de sigura pe mine.
