"Mie imi place foarte mult ce fac si, oricat de trist ar putea sa sune, sunt destul de definit prin asta. Si nu consider ca este munca, consider ca este lucrul in care cred cel mai mult si asta trebuie sa o fac", spune Cristian Lupsa (Editor, Decat o Revista).
Decat o Revista a implinit in aprilie 3 ani. Ideea a 4 oameni din presa care urma sa se concretizeze in publicarea unei singure editii a ajuns astfel la numarul 9 si nu vrea sa se opreasca aici. Asa ca am vrut sa discutam pentru rubrica Smark Cases cu Cristian Lupsa, unul din oamenii din spatele ei, despre evolutia revistei, obiectivele initiale si cum au fost ele schimbate de receptivitatea publicului, productivitatea financiara a unei idei neconventionale, competitori si factori care au facut dintr-o idee un fapt.
Intr-o seara de aprilie 2009
Aparitia primului numar DoR a fost inspirata de prezenta graphic designerului Raymond Bobar la o conferinta, in aprilie 2009. "Cativa dintre noi, care lucram la reviste din trusturi comerciale, ne-am dus la conferinta sa-l ascultam pe Ray, pe care il cunoscusem cu cativa ani inainte la Esquire. Timp de o ora si jumatate - doua a facut praf modul in care sunt desenate revistele din Romania, cum se folosesc fotografiile, cum se foloseste tipografia, toate erorile de secventialitate si identitate vizuala folosind si exemple din revistele la care lucram noi, cei care ne-am dus acolo. Am plecat foarte tristi si morcoviti pentru ca avea dreptate in ceea ce zicea. Companiile astea, in ciuda resurselor, in ciuda oamenilor angajati, nu au o misiunea sa aduca un plus de calitate, uneori nu stiu sa faca asta sau sunt superficiale si, fiind un business, prioritatea lor este profitul in dauna misiunii editoriale a publicatiei respective. Ne-am dus apoi in Bordello’s si am baut vreo 4 – 5 – 6 beri si ne-am hotarat sa facem o revista asa cum vrem noi, asa cum zicea Ray, asa cum am vrea noi sa citim. Nu a fost o strategie, a fost mai mult vorba sa facem asta pentru noi, sa facem ceva care sa ne faca fericiti. Si a doua zi l-am sunat pe Ray si i-am zis ca ne-a bagat chestia asta in cap si ca el trebuie sa fie art directorul nostru. El trebuie sa creeze conceptul vizual. A zis ca suntem nebuni, dar s-a bagat. Si timp de 6 luni pe la cafele si pe la terase, incet – incet, s-a construit tot continutul. Toata munca a fost facuta voluntar, dupa job, pentru ca toata lumea inca lucra".





















