[SMARK Case] Cristian Lupsa despre evolutia DoR in 3 ani de activitate

"Mie imi place foarte mult ce fac si, oricat de trist ar putea sa sune, sunt destul de definit prin asta. Si nu consider ca este munca, consider ca este lucrul in care cred cel mai mult si asta trebuie sa o fac", spune Cristian Lupsa (Editor, Decat o Revista).

Decat o Revista a implinit in aprilie 3 ani. Ideea a 4 oameni din presa care urma sa se concretizeze in publicarea unei singure editii a ajuns astfel la numarul 9 si nu vrea sa se opreasca aici. Asa ca am vrut sa discutam pentru rubrica Smark Cases cu Cristian Lupsa, unul din oamenii din spatele ei, despre evolutia revistei, obiectivele initiale si cum au fost ele schimbate de receptivitatea publicului, productivitatea financiara a unei idei neconventionale, competitori si factori care au facut dintr-o idee un fapt.

Intr-o seara de aprilie 2009
Aparitia primului numar DoR a fost inspirata de prezenta graphic designerului Raymond Bobar la o conferinta, in aprilie 2009. "Cativa dintre noi, care lucram la reviste din trusturi comerciale, ne-am dus la conferinta sa-l ascultam pe Ray, pe care il cunoscusem cu cativa ani inainte la Esquire. Timp de o ora si jumatate - doua a facut praf modul in care sunt desenate revistele din Romania, cum se folosesc fotografiile, cum se foloseste tipografia, toate erorile de secventialitate si identitate vizuala folosind si exemple din revistele la care lucram noi, cei care ne-am dus acolo. Am plecat foarte tristi si morcoviti pentru ca avea dreptate in ceea ce zicea. Companiile astea, in ciuda resurselor, in ciuda oamenilor angajati, nu au o misiunea sa aduca un plus de calitate, uneori nu stiu sa faca asta sau sunt superficiale si, fiind un business, prioritatea lor este profitul in dauna misiunii editoriale a publicatiei respective. Ne-am dus apoi in Bordello’s si am baut vreo 4 – 5 – 6 beri si ne-am hotarat sa facem o revista asa cum vrem noi, asa cum zicea Ray, asa cum am vrea noi sa citim. Nu a fost o strategie, a fost mai mult vorba sa facem asta pentru noi, sa facem ceva care sa ne faca fericiti. Si a doua zi l-am sunat pe Ray si i-am zis ca ne-a bagat chestia asta in cap si ca el trebuie sa fie art directorul nostru. El trebuie sa creeze conceptul vizual. A zis ca suntem nebuni, dar s-a bagat. Si timp de 6 luni pe la cafele si pe la terase, incet – incet, s-a construit tot continutul. Toata munca a fost facuta voluntar, dupa job, pentru ca toata lumea inca lucra".

"Nu pot spune ca nu a fost o completa lipsa de strategie, pentru ca nici atunci si nici acum nu ne-am dat seama cat de mare e piata pentru o revista independeta, cum se poate ea sustine pe termen lung. Insa ideea noastra face 3 ani si am ajuns sa nu avem emotii ca o putem tipari".

Obiectivele initiale
Cristian spune ca DoR nu a avut obiective financiare, ci unele mai degraba sociale: "Am vrut sa aratam publicului si celor din industrie ca se poate mai bine. Nu inseamna ca o sa iti placa totul sau ca am facut alegerile cele mai inspirate din punct de vedere editorial, dar ca toate alegerile au fost facute cu atentie, sa nu poti sa zici ca a fost fusarita. Nu trebuie sa iti placa tot intr-o revista, dar macar poti spune 'Oamenii astia s-au chinuit pentru mine'".

La lansarea revistei erau asteptati in jur de 100 de prieteni si prieteni ai prietenilor. Spre surprinderea editorilor, peste 500 de persoane interesate au ajuns insa in Club Control sa descopere proiectul: "A stat lumea la coada sa ceara autografe, a fost o chestie foarte bizara si foarte placuta si am simtit ca am atins ceva si ca trebuie sa mai facem".

Evolutie
Experienta sau inclinatia catre vanzari ar fi putut aduce un beneficiu financiar pe termen lung revistei, insa viziunea DoR nu a fost sa produca bani, ci sa traga un semnal de alarma industriei. "Nici noi nu suntem experti in vanzari, poate daca am fi incercat mai mult am fi avut mai multa publicitate in revista. Dar nu am vrut sa facem cum se facea la revistele pentru care lucram noi, unde, de multe ori, vinzi continutul sau publici advertising nesemnalizat. Nu vreau sa spun ca mergem de azi pe maine, dar am mers de la an la an". Asteptarile de a publica 3 numere intr-un an a fost depasita substantial in anul 2011, cand au aparut sase numere ale revistei, patru in limba romana si doua in limba engleza. Pentru anul acesta, mai dificil chiar decat 2011, se preconizeaza lansarea a cel putin 3 numere.

DoR s-a format ca un ONG si a inceput sa organizeze o serie de conferinte si evenimente, toate coagulate in jurul acestei entitati, pentru ca isi propune sa schimbe mentalitatea industriei si, in timp, continutul din mai multe reviste sa fie mai bun si mai ingrijit. Un demers in acest sens a fost "Conferinta de jurnalism narativ" unde invitati au fost 4 jurnalisti americani, dintre care 2 castigatori de Pulitzer. Anul acesta conferinta ia amploare si vor veni mai multi castigatori de Pulitzer, dar si de premii pentru reportaje de televiziune sau pentru scriitura de revista. "Pentru noi ei sunt modelele, nu avem modele in Romania, destul de putine in Europa, avem un bias pentru jurnalismul american si pentru grija psihopata pe care o poarta ei pentru jurnalismul pe care il practica".

Strategie
Dorinta de a pastra revista intacta, fara a fi incarcata de publicitate irelevanta, a facut ca numarul de cititori ai revistei sa creasca de la un numar la altul. "Sigur, avand in vedere ca suntem o revista care tipareste 2.500 de exemplare, cresterea e mica. Nu vorbim de cresteri de 20% de la un numar la altul, vorbim de 100 de oameni in plus care ne cumpara revista. In momentul de fata aproximativ 2.000 de oameni cumpara revista si sa vinzi 80% din cat produci este exceptional".

Daca este sa vorbeasca de strategia DoR, Cristian spune ca aceasta presupune continuarea principiilor de la inceput, ca revista sa fie realizata cu meticulozitate in asa fel incat oamenii care citesc sa observe implicarea echipei in acest produs.

"Noi nu am vrut sa facem o revista care exista in ciuda publicului. Pentru ca majoritatea produselor media din Romania functioneaza dupa modelul clasic de 80% advertising si 20% bani din vanzarile directe catre public, poate chiar mai putin in unele cazuri. O corporatie nu se gandeste foarte tare la public cat timp ea nu reuseste sa isi acopere costurile gigantice de productie, iar publicul nu prea conteaza in acoperirea acestor costuri. Am spus ca noi ne dorim o revista pe care publicul sa o vrea si de existenta careia sa se simta vinovat in cel mai bun sens. Adica daca tu cumperi revista aia sa stii ca faptul ca tu o cumperi conteaza in viitorul ei. Si atunci modelul nostru este unul in care vanzarile revistei sunt in proportie variabila, dar poate reprezinta chiar peste 50% din ce avem noi nevoie ca sa acoperim costurile de productie. Restul inseamna publicitatea, care, daca vine, Doamne ajuta!".

Tipologia cititorilor
"In seara in care am copt ideea revistei am glumit spunand ca nu vrem sa avem un target pentru ca deja aveam alergie din redactiile in care lucram la cuvantul asta. Si atunci am scris pe carnetelul pe care s-a nascut ideea ca revista este pentru barbati si femei cu acces la internet. Era o gluma, bineinteles", mentioneaza Cristian. Cititorii DoR sunt, in general, oameni din industrii creative, la care se adauga si o buna parte de public din societatea civila.  Cititorii revistei au in jur de 30 de ani, Cristian spunand ca si pretul este factor in aceasta privinta. Exista si un public tanar, insa in cazul acesta cineva cumpara revista si ajunge sa fie citita de 10 persoane. "Stim si acum povesti de genul: 'Am imprumutat revista si nu s-a intors niciodata sau mi-a fost furata', ceea ce ne-a distrat mereu".

Competitori
Cristian spune ca DoR nu are competitori. Au aparut intre timp reviste precum Tataia, Arte & Meserii sau The Institute de prezenta carora se bucura pentru ca ele reprezinta inca un vot de blam dat industriei de publishing.

Cel mai interesant proiect DoR
Alege cu greu cel mai interesant proiect al revistei, spunand ca au fost foarte multe in anii acestia, insa se opreste la numarul din vara anului trecut cand si-au asumat riscul ca altcineva sa gandeasca coperta revistei. 35 de fotografi au fost provocati sa realizeze o fotografie de familie. Au trasformat apoi aceasta "acumulare de fotografii pe brief" intr-o expozitie foto. "Fotografie alea au trait vreo 6 luni, le-am expus la TIFF, la Carturesi. Ar trebui sa ne gandim si noi mai mult, dar si alte publicatii, la cum poti sa faci continutul sa traiasca si in afara paginilor revistei".

Rezultate financiare
Nefiind gandita sa produca bani, DoR reuseste momentan sa sustina salariile a 4 persoane. "Este un soi de salariu minim, dar banii astia nu-i primesti pentru scris, ci ca sa putem umbla dupa publicitate, sa rezolvam distributia, sa avem grija de redactie si sa te poti gandi cateva ore pe zi la continutul revistei".

"Ne-am intalnit cu oameni care cred ca treaba asta poate sa fie un business. Aici e si defectul nostru ca suntem oameni de continut si prioritatea noastra este sa cream un produs de valoare si credem ca daca va crea suficienta valoare ar trebui la un moment dat sa existe si bani. Dar nici pe acestia nu o sa-i bagam in buzunar, ci prioritatea mea, daca se vor arata bani, ar fi sa incep sa platesc oamenii care produc continut. Deocamdata ii scoatem la bere, ii tinem in brate, le oferim un proces de lucru pe care nu-l intalnesc in niciunul din locurile pentru care lucreaza, deocamdata in loc de bani le oferim grija. Pentru unii e un schimb tampit si nu l-ar face niciodata, dar pentru multi nu e asa".