[Fermieri romani] Doi frați au moștenit dragostea pentru pământ a tatălui și acum cultivă Salăți din Grădina Ursului

Din discuțiile cu micii fermieri români, se cristalizează deja un tipar și se pot trage primele concluzii. Riscurile pe care business-urile lor le întâmpină sunt mari, iar statul român nu este cel mai săritor când vine vorba de a ajuta la reducerea lor. 

Ramona Aparaschivei și fratele său, Bogdan, sunt cei care își lucrează propriul pământ pentru a oferi clienților lor Bio Salăti din Grădina Ursului. Dacă-s la fel de bune precum salățile orginiale din Harap-Alb, de unde vine și numele afacerii, nu avem de unde să știm. În orice caz, aici găsim o selecție mai largă de produse decât în basme: pere, roșii, prune, cimbru și așa mai departe.

Din păcate, clientul obișnuit, așa cum Ramona avea să afle de la comercianți, nu prea are noțiunea de "bio". Prețul primează pentru majoritatea cumpărătorilor. Investiția inițială în afacere încă nu și-au recuperat-o, însă nu sunt prea departe de această bornă. Cât despre asociații si organizații cu rolul de a ajuta micii producători, ei bine, aici e loc de sarcasm din partea interlocutoarei noastre. 

Echipa

Echipa de baza este formata din doi oameni: eu si fratele meu, Bogdan. Eu am avut ideea de a produce legume si fructe certificate ecologic. El a lucrat in demolari civile si industriale, dar a fost suficient de incantat de proiectul inceput de mine pentru a mi se alatura.

Si asa, am pornit la drum

Tatal meu a fost un om cu dragoste pentru  pamant si hrana sanatoasa. A  cumparat terenuri, a plantat livezi si a facut agricultura la scara mica, pentru consumul propriu. In Tunari,  a plantat 4 000 mp cu livada, iar cand aceasta a intrat serios pe rod m-am gandit sa vand excesul de productie.

Am inceput cu prieteni, cunostinte si, in scurt timp, aveam destul de multi clienti. Mai aveam aproximativ 20 ha in Botosani, teren dat in arenda. Am ales sa lucram noi cateva ha, sa vedem cum ne descurcam (niciunul dintre noi nu avea experienta sau cursuri de specialitate in domeniu) si asa am pornit la drum. Acum lucram noi tot terenul din Botosani, cu 4,5 ha  certificate ecologic, iar 15 ha vor intra in conversie incepand din 2017.

Clientii

Toti clientii nostri sunt interesati de un stil de viata sanatos, incepand cu alimentatia.  In marea lor majoritate sunt parinti, interesati sa le ofere copiilor un start bun in acest sens. (femei, 25-45 de ani, studii superioare, mediul urban – cam asta ar fi "audienta" noastra). Anul trecut am colaborat cu o gradinita, pentru anul acesta avem in plan colaborarea cu doua restaurante.

Bio? Ce-i aia?

Am inceput de cateva saptamani colaborarea cu cel mai mare retailer, pe zona Moldovei – Iasi, Suceava si Botosani, mai exact. Produsele certificate ecologic nu reprezinta un interes real pentru cea mai mare parte a populatiei. Nu exista o educatie in acest sens, am intalnit multi comercianti care mi-au spus "clientul nu stie ce e aia bio, il intereseaza doar pretul". Ar trebui sa il intereseze si pretul medicamentelor, zic eu.

Promovarea

Pana acum, afacerea a mers bine fara prea multa promovare. Clientii s-au adus unii pe ceilalti, si asta mi se pare cea mai buna promovare. Au regasit gustul legumelor si fructelor din copilarie, din gradinile parintilor si bunicilor, iar certificarea ecologica a fost un plus in alegerea produselor noastre de catre ei. Incepand de anul viitor, vom avea un plan de promovare, avand in vedere ca ne vom dezvolta si pe partea de produse de bacanie.

Comunicarea

De comunicare ma ocup eu. Am ceva experienta in domeniu, asa ca nu am simtit nevoia de a externaliza acest domeniu. Pe viitor, vom vedea ce va fi.

Riscuri

Riscurile sunt mari, cred ca agricultura ecologica este intr-o clasa de risc destul de ridicata. Incepand cu conditiile climatice dificile si terminand cu piata de desfacere slaba, ne incadram la toate.

Investitia initiala

Cel mai des intalnita intrebare :) Avand deja terenurile si livezile, nu prea pot da un raspuns din punctul acesta de vedere. Dar ma pot pronunta in ceea ce priveste sistemul de irigatii, solariile – aici ne vom recupera investitia in cursul acestui an.

Trebuinte pentru business

Pentru o astfel de afacere ai nevoie de rabdare, in primul rand. Cu toate actele ce trebuie depuse, cu controalele, cu clientii – cei mai multi cred ca "legume crescute la tara" inseamna legume fara chimicale. Toate legumele sunt crescute la tara, nu am vazut nicio plantatie pe cladirea Universitatii, dar deh :)

As mai adauga ceva: independenta financiara (nu te poti baza exclusiv pe veniturile obtinute din agricultura chiar din primul an) si determinare. Multa, cam in cantitati egale cu rabdarea.

Piata

Din pacate, piata de produse bio in Romania nu a depasit stadiul de nisa. Si nu vad cum s-ar putea face asta, atata timp cat exista magazine ce refuza produsele ecologice romanesti, iar educatia populatiei in acest sens este, dupa cum spuneam, spre zero.

Implicarea Statului

Care implicare ? :) Ne ajuta UE, prin subventiile acordate, dar si aici ne pune statul roman piedici in incasarea lor. Platile ar fi trebuit sa inceapa pe 8 aprilie, nici pana azi nu au ajuns la noi.

In alta ordine de idei, statul roman ar fi trebuit sa aiba o institutie/organism/serviciu care sa verifice corectitudinea folosirii termenilor bio/ecologic/organic de catre tot felul de firme, magazine, site-uri si pagini de Facebook. Exista o lege care prevede sanctionarea acestor fapte, dar niciun organism care sa aplice legea.

Asociatii sau organizatii prezente?

Iti apreciez simtul umorului. Exista. M-am interesat acum cativa ani cu ce se ocupa, si am renuntat. Tot despre bani e vorba, dar nu ai producatorilor agricoli.