Prin autoreglementare, posibilele derapaje se rezolvă mai rapid și mai la obiect decât în justiție. Este doar una dintre diferențele dintre reglementare și autoreglementare. Și despre ele vorbim într-o serie editorială nouă, Bune practici, cu membrii Consiliului Român pentru Publicitate (RAC), organizație care a împlinit 20 de ani anul acesta. Începem discuția despre autoreglementare în marcomul din România cu Oana Cociașu, Managing Partner Medic One și Președinte RAC, care explică de ce este nevoie de un cod de bune practici, câte sesizări primesc și care sunt temele cele mai frecvente de dezbatere.
Principalele subiecte pe care le abordăm în Comitetele Etice de analiză a sesizărilor sunt: comunicare înșelătoare, fără documente de substanțiere, sau improprie, din punct de vedere al drepturilor de autor sau al respectării legislației în vigoare.
În anii de început vorbeam mai mult de publicitate înșelătoare sau subliminală, ceea ce întâlnim mai rar în ultimii zece ani.
Recent, Codul RAC s-a updatat și la comunicarea influencerilor, prin norme minime de etică, cum ar fi marcarea colaborărilor cu branduri, clar și neechivoc, drept publicitate. Cum trec noile tipuri de comunicare prin filtrul Codului de bune practici, în rândurile de mai jos:






















