[Optimism de business] Marius Tudosiei: Business-ul era bun cand a venit pandemia. Confortabil. Acum imi dau seama ca era, in fapt, lenes!

Marius Tudosiei se afla la al treilea business, cu primele doua retete a dat gres. Si n-are nicio problema sa vorbeasca deschis despre esec, fara sa apeleze la vreun indulcitor. Ca tot a venit vorba de zona culinara, a treia incercare ca antreprenor a facut-o cu Bacania Veche. O pravalie cu de-ale gurii, mica, dar relevanta in peisajul urban bucurestean, care a crescut si datorita lectiilor invatate dupa primele doua experiente.

Daca sunteti din Bucuresti si comandati, in timp ce lucrati la biroul din living sau dupa lectia de pilates din sufragerie, este putin probabil sa nu fi aflat pana acum de Bacania Veche. Cand l-a pornit, Marius si-a propus un proiect intins pe 30 de ani, la finalul caruia nu se vede nici cel mai bun bucatar, nici cel mai bun documentarist in arta culinara, ci omul care intelege foarte bine mancarea.

Pana sa vina pandemia, afacerea mergea bine si crestea constant.

”Business-ul era bun cand a venit pandemia. Stabil. Confortabil. Acum imi dau seama ca era, in fapt, lenes! Era buna stabilitatea, insa antreprenorul pur-sange nu iubeste musai asta. El cauta fericirea in treapta urmatoare. Pentru unii e strict despre bani, pentru altii, ca mine, e despre ce faci in fiecare zi.”

Povesteste frumos Marius Tudosiei mai jos despre Bacania Veche, despre mancare proaspata si despre provocarile antreprenoriatului in aceasta perioada. In care munca, energia buna primita de la clienti si mintea limpede l-au ajutat sa ramana intr-o zona de optimism.

Drumul catre antreprenoriat

Bacania Veche e un business de familie. Cand mi-am dat demisia din jobul de Director de Marketing de la Jurnalul National (2019) nu stiam exact ce urmeaza sa fac. Am realizat repede insa ca sunt (cu mult) prea imatur pentru un bistro/restaurant, insa am constatat ca talentul meu de a gasi furnizori de produse exceptionale, dublat de obsesia pentru mancarea buna si vesnica mea curiozitate/neliniste puteau sa imi deschida calea unei pravalii cu adevarat memorabilia. Ceea ce s-a si intamplat.

M-au ajutat mult sa povestesc lumii – articulat, cu subiect si predicat – ce facem noi la Bacania Veche vreo cateva lucruri: faptul ca sunt nascut la tara si inteleg mancarea buna, cei 10 ani de marketing, cei 5 de jurnalism de dinainte de ei, lecturile din copilarie si adolescenta (singura noastra distractie) si pasiunea asta dementa pentru tot ce tine de mancare.

Dupa vreo 4 ani, sotia mea, Ioana, a urcat in barca bacaniei si de atunci parca suntem si mai coerenti, mai organizati si mai eficienti. In orice companie de felul asta (de la structura la dimensiuni) ajuta o mana ferma si formata in mediul riguros-corporatist.

Cand ai realizat clar ca vrei sa fii antreprenor

Am avut mereu porniri antreprenoriale. De la drama prin care am trecut ca eram prea mic la Revolutie ca sa fac si eu ce faceau niste amici – respectiv sa aduc masini din Germania – pana la un proiect “de seara” – cand vindeam cosmeticale medicinistelor din P-uri, cred ca mi-a placut mereu sa fac ceva in zona asta. Ulterior, dupa ce am mai crescut un pic si m-am maturizat, am avut in serie doua proiecte busite – o agentie de btl/pr si o revista de masini – asta ca sa intru in statisticile care spun ca trantesti doua ca sa il reusesti pe al treilea. :)

Abilitatile, competentele si educatia unui antreprenor bun

Cred ca nu poti spera la un business corect in lipsa educatiei solide. Si nu vorbesc despre medii de zece pe linie in toata scoala, ci de educatia profunda, sincer sa fiu integralele alea din liceu nu stiu sa ajute pe prea multa lume, insa ele te obisnuiesc cu rigoarea. Si ea face parte din educatie. Cred, de asemenea, ca strict in zona mea de actiune ai nevoie de niste abilitati de relationare si comunicare mai ascutite decat in alte domenii. Trebuie sa fii empatic si sa inveti sa asculti, daca nu cumva te-ai nascut cu talentul asta!

Una dintre abilitatile dezvoltate de mine a fost cea legata de actiunea de a vinde. Actiunea in sine, care nu doar ca nu-mi era familiara anterior, ba chiar ma ingrozea teribim sa fac asta. Acum cred ca am capacitatea de a face asocierile potrivite, simt oamenii si recunosc nevoile lor, astfel incat am devenit priceput la asta.

Bacania Veche

Teoretic, Bacania Veche e un magazin cu mancare. Intamplator, insa, este cel mai tare magazin cu mancare din Bucuresti. Si, probabil, cel mai mic. Este, cu siguranta, singurul care a pornit o revolutie in paradigma comertului cu mancare, a relatiei cu clientii si furnizorii. O revolutie a relatiilor.

Principalul diferentiator al bacaniei ar putea fi abilitatea de a selecta furnizori si produse. Mixul pe care l-am pus pe rafturile bacaniei, obsesia pentru calitatea acestora si goana dupa noutati, uneori provocandu-le, cerandu-le in mod specific furnizorilor.

Cum ai construit business-ul

Am construit Bacania Veche din banii nostri, ai familiei, din ce produceam, din imprumuturi de la vecini, prieteni si rude. Am avut pentru Bistroul din Fabrica de Glucoza, cel care este si un charity shop in favoarea Hospice Casa Sperantei, un proiect de fonduri, insa era in perioada medievala a fondurilor, cand primeai finantare la pachet cu chinuri si umilinte greu de imaginat - asta daca nu cumva dadeai mita si scapai fara nici un fel de efort. M-a traumatizat atat de tare povestea aceea incat nu mi-e usor sa mai aud de fonduri europene. E o poveste urata si trista, nu-mi doresc sa mai trec prin asta vreodata.

Asteptarile inceputurilor

Principala asteptare in 2010 a fost sa schimb lumea. Ajustarea de pe parcurs: n-am schimbat-o pe toata, cum visam, dar am schimbat o parte din ea. Macar asupra celor cu care am intrat in contact direct in anii astia stim ca am avut o influenta benefica. Am schimbat obisnuinte de consum, directii de alimentatie, practici in bucatariile lor de-acasa.

Cand am plecat pe drumul bacaniei, in 2010, nu stiam mare lucru despre partea practica a ce urmea sa fac. Nu stiam, de exemplu, ca exista o Lege a etichetarii produselor. :) Stiu ca suna aiurea, ar fi trebuit sa ma documentez, sa invat, insa in ciuda eforturilor mele nu am putut sa asimilez totul in cateva luni, pana la deschidere.

Insa in 2010, cand m-am apucat de treaba, mi-am propus un proiect personal intins pe 30 de ani: la finalul lor voi fi romanul care intelege cel mai mult despre mancare. Nu mi-am propus sa fiu cel mai bun bucatar sau cel mai bun documentarist despre mancare, ci omul care intelege cel mai bine fenomenul in ansamblu, asimiland informatii din toate zonele lui.

Ce ai invatat pe parcurs

In privinta businessului in sine, am avut atat de multe de invatat pe parcurs, incat imi dau seama ca aproape nu stiam NIMIC in momentul deschiderii. Am facut insa toate greselile posibile, dar am avut si intelepciunea sa mi le iert pe toate, invatand in acelasi timp. Ce nu te omoara, te face mai destept si te ajuta sa supravietuiesti pe viitor!

Valorile brandului

Bacania Veche s-a nascut si a crescut in jurul convingerii ca mancarea de calitate este singura cale pe care vrem sa o dezvoltam. Este elementul central al businessului nostru. Desi stim si am stiut mereu ca asta este si cel mai greu dintre drumuri. Insa nu ne-am dorit sa ne trezim in fiecare dimineata doar ca sa ingrosam randurile celor care fac si vand mancare de proasta calitate, generatoare de probleme de sanatate. Acolo piata e enorma, suprapopulata, plina de toti sarlatanii pamantului si de experti in decongelat-prajit-vandut. Pentru povestea asta nu-mi vine sa fac nici un efort. In schimb sunt pregatit sa ma dau peste cap pentru proiecte memorabile, pentru o mancare proaspata, buna, apetisanta, creativa si care sa insemne CEVA pentru cei care o pun pe masa.

Imaginati-va ca acum, spre exemplu, pentru proiectul de livrari de mancare cumparam pestii la 7, ii gatim la 9, iar la 11 pleaca spre clienti. Asta pentru ca adoram mancarea din ingrediente proaspete si de sezon. Variate, interesante, uneori intrigante. Suntem morti dupa retetele vechi romanesti (vezi tuzlamaua regala care ne iese divin), dar si dupa “importurile” din lumea larga.

Cea mai importanta regula de brand

In tot ce facem exista o regula unica: suntem onesti cu noi insine si cu cei care ne sunt clienti fideli sau ocazionali. Suntem onesti chiar si cand o dam in bara, cand gatim, cand cumparam, cand vindem, cand conservam, dar si cand cumparam de la altii ca sa vindem mai departe.
N-o sa spunem niciodata ca un lucru e facut de noi, de mainile noastre, cand el e facut de altcineva. Asta pentru ca - si acesta este cel mai mare, este giganticul avantaj - niciodata nu trebuie sa tii minte ce-ai spus, ca sa poti reproduce sau repeta. E suficient sa tii minte ce-ai facut. Si de fiecare data sa spui deschis ce-ai facut, iar asta o sa reprezinte mereu adevarul din jurul tau.

Clientii Bacaniei Vechi

Dupa 10 ani de marketing inainte de a fi bacan, am ramas cu reflexul de a cartografia publicul cu care lucrez. Publicul Bacaniei Vechi este exclusiv din categoriile Esomar A, B si C1.

Oameni preponderent cu educatie superioara, cu obisnuita de a calatori foarte mult (inainte de pandemie, dar chiar si acum), cu venituri peste medie si o naturala inclinatie catre alimentatia sanatoasa, responsabila si sustenabila.

Strategia de comunicare

Si inainte de pandemie eram la fel: prietenosi, preponderent la persoana 1 pentru ca in cele mai multe cazuri comuncarea era tinuta de mine si raspund oamenilor chiar cu “fata mea”, pentru ca imi asum comunicarea asta. E ceva “cu nume si prenume”, nu o comunicare sec-corporatista din care nimeni nu intelege nimic si, in linii mari, nimeni nu rezolva nimic.

Pe scurt, comunicarea Bacaniei urmareste doua obiective majore: sa ajute businessul in crestere si sa consolideze tot ce s-a construit in astia 10 ani. De la promovat ideile si produsele noi, pana la reparat greselile - comunicarea este pentru noi cel mai important produs al businessului in relatia cu clientii - pentru ca in bacania fizica ea se transforma in ceea ce, generic, numim “customer experience”.

In general tonul nostru este relaxat, glumet, extrem de personal pentru ca cele mai multe relatii cu clientii nostri ajung sa fie destul de personale, iar toata interactiunea cu publicul nostru se orienteaza catre a le oferi cea mai tare experienta pe care o pot avea cu un furnizor de mancare.

Asta ne-a mutat in cativa ani de la deschidere in zona de “love(d) brands”. Nu ajungeam aici, insa, daca nu ne faceam treaba bine.

Invataturi ale antreprenoriatului

Intelepciunea populara romaneasca are o vorba: “Da Doamne taranului mintea cea de pe urma…” :)

Cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost sa supravietuiesc avand aceasta dimensiune. Adica fiind mic. Intr-o lume ostila, dinozaurii calca sub o singura talpa zeci de organisme de mici dimensiuni. Ce m-a invatat situatia asta a noastra a fost sa devin relevant, chiar daca pentru o nisa foarte ingusta. Insa, in acelasi timp, lucrurile inguste pot fi intepatoare, penetrante. Asta am invatat. Sa ramanem relevanti, vizibili, activi, implicati, angrenati in viata cetatii.

Cum v-a gasit pandemia

Cu o pravalie care mergea asa si-asa. Cu un bistro de pranz in zona de birouri (luni-vineri, exclusiv pranz). Cu un proiect de catering pentru gradinite - aprox 450 copii/zi. Cu o linie de dezvoltare de catering de evenimente private care a rulat 5 ani fabulosi!
Cu statements din astea ferme: “Noi nu livram, daca vrei sa mananci de la noi trebuie sa vii la bistro!” “Nu ne punem mancarea in caserole” - adica fix ce-am facut din prima zi de lockdown! :)

Business-ul era bun cand a venit pandemia. Stabil. Confortabil. Acum imi dau seama ca era, in fapt, lenes! Cu o crestere de 100k €/an, aceeasi de 4-5 ani. Era liniste si confort, in ciuda provocarilor de continut - pentru ca in materie de continut lucrurile au fost in fiecare zi provocatoare!

Satisfactiile de unde veneau

Aveam satisfactii enorme in fiecare zi. Continutul a fost mereu provocator, pentru ca de la meniul care se schimba la noi in fiecare zi (si se schimba in continuare in fiecare zi, ceea ce e “totally insane”, pana la inventarea de noi si noi retete - unele descoperite, redescoperite sau reinterpretate, pana la unele inventate de la zero, intreaga noastra munca e absolut fascinanta.

Era buna stabilitatea, insa antreprenorul pur-sange nu iubeste musai asta. El cauta fericirea in treapta urmatoare. Pentru unii e strict despre bani, pentru altii, ca mine, e despre ce faci in fiecare zi.

Masuri de criza

Adaptarea a venit fix din prima zi de lockdown. Imi amintesc ca sambata seara, pe 17, dupa comunicatul “se inchide tara”, am inceput sa primesc telefoane de la fetele din bucatarie cu tema “Si noi ce facem”. Am avut un mesaj clar: gatim la fel ca de obicei, gasesc eu o solutie sa dam un sens si o directie mancarii noastre”. Gradinitele s-au inchis, bistroul s-a inchis, de evenimente nici nu mai putea fi vorba! Totul intr-o zi!

Aveam o echipa intreaga de oameni priceputi la ce faceam, nu aveam de gand sa ii las in depresie la vatra. Asa ca din prima zi am pus mancarea in caserole si am livrat acasa la clienti. :) In momentul asta, desi am mai capatat experienta, am ajuns in punctul in care muncim dublu pentru jumatate din bani. :) Cam asa suna, pe scurt, situatia.

Am fost nevoiti sa inventam in fiecare zi ceva nou, sa ramanem relevanti, sa fim creativi, sa inovam, sa schimbam, sa ne zbatem ca sa ramanem cu echipa intreaga. E fix terenul propice antreprenorului de vocatie, cel care oricum e obisnuit cu carca si cu munca. Cei care au fost focusati exclusiv pe seiful din birou si contul din banca au decis sa nu mai faca nici un efort. Pentru ei a fost simplu: inchidem ce putem, profitam de situatie, trimitem oamenii acasa (ca lasa-i naibii, oameni mai gasim cand o fi sa avem nevoie), luam beneficiile din ajutoarele guvernamentale si asta a fost!

Pentru noi, insa, astia mici, tavaliti pe jos a fost mai complicat, dar mai cool: aveam de aparat branduri de care ne si pasa, echipe de care ne pasa, principii de care ne pasa, idei pentru care suntem pregatit sa lesinam in munca. De asta spun ca asta e o perioada in care sita e mai deasa si se cerne graul de neghina.
Am reusit sa supravietuim fiind mai “echipa” ca niciodata, muncind in draci, pe rupte, producand idei, facand mai bine ca niciodata ceea ce am facut in fiecare zi in ultimii zece ani.

Cu ce ramaneti cand vin vremurile mai bune

Mi-ar placea sa nu ne culcam pe-o ureche cand o fi sa se termine dementa asta. O sa ne pastram toate bunele obiceiuri pe care le-am dobandit in perioada asta! Sper sa ramanem la fel de activi, creativi, glumeti si seriosi in acelasi timp cu meniurile noastre, cu selectia noastra, cu toata munca pe care o facem in fiecare zi.

Ghidul tau de supravietuire

Adapteaza-te sau mori!
Fa bine ca sa primesti bine!
Invata din greseala de ieri. Inchide daca ai facut-o si azi!

Optimismul, cum se poate mentine in pandemie

Daca reusesti sa-ti tii mintea intreaga, nu poti ramane fara optimism. Munca te ajuta. Daca faci ce-ti place, n-ai cum sa fii amarat sau trist. Mereu gasesti resurse, in fiecare zi te scoli si mai plin de idei si energie. Cel mai mult te ajuta sa stii ca faci un lucru bun. Eu cred ca aia care vand junk food se scoala tristi si apasati, stiind ca fac rau celor din jur. Noi suntem bine si primim de la clienti atat de multa energie, incat nu vom fi tristi nici in ziua in care inchidem de tot. Ceva bun tot o sa ne ramana!

Pe final de an

La Bacania Veche, asa cum facem in fiecare an, pe 1 Decembrie deschidem listele de comenzi pentru Craciun. Pregatim un meniu absolut genial, care acopera nevoile oricarei familii atunci cand sta in casa, pentru mai multe zile consecutiv. Pentru ca e clar ca o sa cam stam in casa. Deci la noi o sa se incheie foarte bine anul, din perspectiva continutului. Stiu ca o sa facem o mancare buna, care o sa faca multi oameni fericiti. In jurul mancarii e intotdeauna o atmosfera buna si optimista. Exact asta livram noi. Niste mese absolut fabuloase in familie.

Estimarea mea e ca o sa inchidem anul in picioare inca, facand ceea ce stim noi sa facem mai bine: mancare buna. Despre business mi-e greu sa fac estimari. Probabil ca o sa fim mult mai jos decat anul trecut, dar mai bine decat cei inchisi definitiv. :) Ceea ce e promitator. Deja plecam mai bine in 2021.