Era doar un desert și pentru ea, cum este pentru mulți dintre noi. Dar a traversat o perioadă dificilă în viața sa, iar ciocolata i-a devenit sprijin, pentru că îi aducea confort și bucurie. Selena Carază a dat un sens acelei expriențe și a vrut să învețe să facă ciocolată adevărată, care să fie o experiență pentru cel care o gustă. Primii pași în lucrul cu ciocolata i-a făcut singură, apoi s-a specializat ca ciocolatier în Italia, într-un castel, pe colinele din Piemonte.
În pralinele sale, Selena combină arome și gusturi la care nu ne-am gândi imediat. Uneori, acestea sunt inspirate de o băutură, un desert sau chiar o amintire, așa cum este pralina Terra din colecția sa de „planete” din ciocolată. A creat-o în memoria bunicii sale, pornind de la mirosul de mirodenii din grădina ei.
„Nu urmăresc să impresionez prin artificii sau trenduri, ci să creez o experiență autentică. Îmi doresc ca cei care gustă din ciocolata mea să simtă că mănâncă ceva făcut cu grijă, un alint autentic, creat cu respect pentru cacao, cu bucurie și cu sens”, spune Selena.
În continuare, o discuție cu Selena Carază despre creația de ciocolată, desertul care a salvat-o cândva, despre arome și meșteșugul de ciocolatier. Vorbim și despre antreprenoriat cu Selena, care a creat brandul Luna Chocolating.
Etapele formatoare, care te-au adus unde ești astăzi
Sunt Selena, tipa cu ciocolata. Am fost și fata cu chitara, munțomana, ONG-ista, apoi copywriter de meserie, freelancer, iar astăzi sunt soloprenor în lumea ciocolatei! Sunt din județul Neamț, de pe Valea Bistriței, dintr-un colțișor de rai numit Borca, însă locuiesc de 10 ani în Iași, care mi-a devenit „acasă”. „Etapele fomatoare” cred că au fost momentele în care, deși îmi era frică, dintr-o dorință puternică de a ajunge la mine am spus „Da”.
Când și cum ciocolata a devenit mai mult decât un desert pentru tine
Am început să privesc ciocolata altfel, în urma unei întâmplări pe care o pot descrie drept dulce-amăruie. În 2017, am trecut printr-o perioadă dificilă, în care am dezvoltat o tulburare alimentară ce mă făcea să evit alimentele solide. A fost o etapă complicată, în care încercam să înțeleg ce mi se întâmplă și să caut soluții. Alimentația mea era foarte dezechilibrată. Mă bazam doar pe câteva lichide.
În mijlocul acestui haos, am început să consum mai multă ciocolată, ca o formă de sprijin. Nu mă speria – ba din contră, îmi aducea un soi de confort și bucurie. Deși acea perioadă mi-a răpit multe, mi-a oferit și ceva neașteptat: ciocolata. Și, prin ea, o apropiere de sine.
Așa am devenit mai atentă la alegerile mele. Mi-a venit natural să vreau să învăț, să experimentez, să creez cu mâinile mele. Și am descoperit că, în spatele unei tablete de ciocolată, se ascunde un întreg univers.
Momentul în care ai decis să deprinzi arta de a crea cicolată
Nu a fost un moment specific, ci o dorință care creștea pur și simplu firesc. Poate că momentul în care am scos primele praline din matriță m-a făcut să simt că sunt pe un drum care merită urmat – chiar dacă nu știam exact unde duce.
A trecut ceva timp până să iau lucrurile în serios și a fost nevoie de lucru cu mine. Abia în 2022, am început să construiesc cu adevărat în direcția asta.
De la cine ai învățat. Cum ți-ai desăvârșit meșteșugul
Primii pași în lucrul cu ciocolata i-am făcut singură, din curiozitate. În mare parte sunt autodidactă – am învățat experimentând, citind, imitând, greșind și încercând din nou. Perfecționismul, care de obicei îmi dă bătăi de cap, m-a ajutat de data asta.
La un moment dat, am simțit nevoia să dau o formă mai clară și oficială acestui drum, ceva care să-mi consolideze încrederea. Așa că am urmat un curs de ciocolatier, în Italia.
De ce ai ales Italia și cum a fost experiența acolo
Nu sunt foarte multe opțiuni serioase de educație în domeniul ciocolateriei. Există cursuri online sau ateliere scurte, de câteva ore ori zile, dar nimic intensiv. La momentul respectiv, aveam de ales între două variante mai solide: Italia sau Franța. Ambele școli erau destul de costisitoare pentru bugetul meu, dar cea din Italia era mai accesibilă. Și, până la urmă, e Italia! O lună de septembrie petrecută învățând ciocolaterie într-un castel, pe colinele din Piemonte... sună destul de bine, nu? A fost o experiență de povestit nepoților!
Recunosc, nu am învățat lucruri complet noi – multe dintre noțiuni le aveam deja fixate din practică și studiu individual. A fost însă o experiență bogată prin prisma faptului că am făcut parte dintr-o comunitate de oameni, de peste tot din lume, care iubesc ciocolata așa cum o iubesc eu.
Cum ai invățat să îmbini gustul cu vizualul, atunci când creezi praline
Ciocolata în care cred eu este o „ciocolată-experiență” – una care se gustă cu toate simțurile. Mirosul, forma, textura, luciul, sunetul… toate contribuie la poveste. Pentru mine, gustul și aspectul nu se exclud, ci se potențează. Un gust bun merită un înveliș pe măsură.
Abilitățile unui bun ciocolatier
Aș descrie meseria de ciocolatier ca fiind provocatoare, mai ales pentru că, în momentul de față, sunt și soloprenor și încă învăț să jonglez cu toate rolurile: producție, creație, comunicare, administrare. Am făcut un internship într-o ciocolaterie din Torino, unde am experimentat ciocolateria ca pe o meserie. E un job care vine cu toate provocările și rigorile firești la pachet, dar când e susținut de pasiune, devine o muncă dulce, cu mult sens.
Cred că un bun ciocolatier trebuie, înainte de toate, să iubească, să înțeleagă și să respecte cacaua – dar și natura și oamenii prin mâinile cărora a trecut, până să ajungă ciocolată. O înțelegere a acestei lumi aduce profunzime și sens în munca unui ciocolatier. Tehnica se poate învăța, dar felul în care te comporți cu ciocolata, cum o privești și ce pui din sufletul tău atunci când o transformi – asta face diferența.
Ar fi multe de spus aici, dar pe scurt, cred că fructul de cacao și-a pierdut din prețiozitate odată cu apariția ciocolatei industriale care l-a transformat într-un dulce comun, accesibil. Însă o ciocolată adevărată, așa cum îmi place mie să-i spun, nu e doar un simplu desert. Este o experiență creată cu respect, care pune lumina pe cacao, pe originile ei și pe oamenii care ne-au oferit-o.
Procesul de creație al unei noi praline
În general, plec de la o combinație de gusturi cărora cred că le-ar sta bine împreună – uneori inspirate de o băutură, un desert sau chiar o amintire olfactivă ori de la o idee vizuală. Apoi încep să mă joc cu proporțiile și texturile, până ajung la un echilibru care mi se pare potrivit.
La final, bineînțeles, testez – nu doar eu, ci și cu ajutorul altor papile gustative, în care am încredere.
Parcursul către antreprenoriat
Nu știu cât mi-am dorit cu adevărat să fiu antreprenor și cât a fost, de fapt, o necesitate. La un moment dat, am lăsat în urmă un loc călduț în publicitate, ca să fac freelancing și să-mi dau timp și pentru ciocolată. Ușor, am început să investesc tot mai mult – și timp, și resurse – în direcția asta, iar lucrurile au prins acest contur. Acum, inima și creierul meu trebuie să facă echipă și să construiască împreună ceva sustenabil. Dar vă spun sincer, nu-i deloc ușor să împaci antreprenoriatul cu pasiunea. :)
Povestea brandului tău, Luna Chocolating
Luna Chocolating a început ca un jurnal vizual pe Instagram, un colțișor în care îmi permiteam să visez în liniște, sub un pseudonim. La început îmi era teamă să vorbesc despre asta – era un vis în care nici eu nu credeam suficient, darămite să cred că o să fiu luată în serios de ceilalți. Numele a venit firesc, inspirat de zeița Selene, zeița Lunii din mitologia greacă.
Cum a crescut business-ul până acum
A crescut organic, prin oamenii care au gustat din produse și au dus vestea mai departe. Cred că a contat mult și faptul că i-am primit pe oameni în povestea mea, că au putut fi martori, și poate chiar sprijin în momentele când credeam că nu poate fi scris un nou capitol.
Comunicarea brandului
Tot ce ține de identitatea vizuală am creat singură, în Canva. Experiența mea anterioară în creație mă ajută mult, mai ales în felul în care îmi spun povestea – atât vizual, cât și prin cuvinte. În rest, n-aș putea spune că am o strategie clară. Folosesc Instagramul, pentru că îmi e cel mai la îndemână, dar nu sunt constantă – nici nu s-ar zice că am lucrat în comunicare, haha! Asta pentru că încă învăț să jonglez cu toate rolurile. Sper ca, la un moment dat, să ajung la un echilibru.
Diferențiatorul ciocolatei tale
Cred că ceea ce diferențiază produsele mele – dincolo de aspect și complexitate – este relația profund personală pe care o am cu acest univers. Nu urmăresc să impresionez prin artificii sau trenduri, ci să creez o experiență autentică. Îmi doresc ca cei care gustă din ciocolata mea să simtă că mănâncă ceva făcut cu grijă, un alint autentic, creat cu respect pentru cacao, cu bucurie și cu sens.
Clienții tăi
Oamenii care cumpără produsele mele sunt, de cele mai multe ori, persoane curioase, care caută mai mult decât un gust bun. Mulți dintre ei apreciază lucrurile făcute cu grijă și atenție la detalii.
Primele reacții sunt adesea legate de aspect – primesc deseori mesaje precum „încă mă uit la ele, sunt prea frumoase ca să le mănânc”. Apoi vin și reacțiile care-mi umplu inima, reacții care descriu produsele ca pe o experiență unică, neașteptată. Cei mai mulți oameni revin și recomandă mai departe – și asta, cred eu, e cel mai valoros feedback. Îmi confirmă că fac bine ceea ce fac.
La ce ne uităm atunci când alegem o ciocolată, ca să știm că este una adevărată
O ciocolată bună pune în valoare boaba de cacao.
Cel mai simplu mod de a-ți da seama dacă ai în față o ciocolată de calitate este să te uiți la lista de ingrediente. În cazul unei ciocolate negre curate, ar trebui să vezi doar unul sau două ingrediente: cacao și zahăr. Uneori poate apărea și vanilia sau lecitina, dar atât. Fără uleiuri vegetale adăugate (în afară de untul de cacao, grăsimea naturală a boabei), fără arome artificiale, coloranți artificiali sau conservanți.
Din păcate, multe dintre ciocolatele din magazine sunt exemple de „așa nu” și întăresc ideea greșită că ciocolata are un singur gust, sau că o ciocolată cu peste 70% cacao e doar neagră și amară. Asta se întâmplă pentru că boabele folosite nu sunt cele mai bune – așa că sunt prăjite excesiv și procesate agresiv pentru a obține un gust cât mai uniform.
O ciocolată bună, în schimb, îți spune de unde vine, din ce țară, din ce regiune, uneori chiar și de la ce fermă. Are note distincte florale, fructate sau condimentate, exact ca la vinuri, cafea sau ceai. Nu sunt note adăugate, ci vin din boabă, iar procesul doar le scoate în evidență. Asta face ciocolata bean-to-bar – respectă caracterul unic al fiecărei origini. E o mișcare care redă prețiozitatea acestui fruct.
Mă bucur că încep să apară tot mai mulți producători artizanali care fac ciocolată de la zero, chiar dacă în România încă îi putem număra pe degetele de la o mână pe cei care creează bean-to-bar. La Iași, încerc și eu să contribui la educație prin degustări de ciocolată. Pentru mulți participanți, e o revelație – pleacă cu o perspectivă complet nouă despre ce înseamnă, de fapt, o ciocolată bună.
O pralină creată de tine care rezumă o stare de spirit sau o amintire
Am creat o pralină în amintirea bunicii mele, pornind de la o amintire olfactivă: mirosul de mirodenii din grădina ei. Conține un ganache infuzat cu rozmarin și un gel lichid de lămâie care îl complimentează, aducând un contrast proaspăt și luminos. Este chiar Terra, planeta „acasă”.
Ce ai spune unui alt pasionat de gusturi și arome, care visează să-și transforme pasiunea gastronomică în afacere
Nu cred că sunt într-un punct în care să pot da rețete de succes – abia învăț cum să pun rotițele în mișcare. Dar poate tocmai asta aș spune cuiva care visează să transforme o pasiune într-o afacere: să nu aștepte să știe totul sau să se simtă pregătit 100%. Drumul se conturează pe măsură ce mergi. Poate primul pas nu o să fie perfect, dar o să te miște din loc. Și e un început bun.
