un interviu cu Olga Petrov, Brand Manager, Dero
Lucreaza de 13 ani la Unilever si iubeste atat de mult ceea ce face incat, deocamdata, nici nu se gandeste sa acceada la o functie de conducere in cadrul companiei, desi experienta ii permite. A spus “da” tuturor provocarilor, chiar si atunci cand ele i-au adus schimbari de 100% pe plan profesional, pentru ca nu a vrut sa dea cu piciorul unor sanse cu care nu te intalnesti la tot pasul. Si ceea ce este mai important, nu regreta nimic. Este vorba despre Olga Petrov, Brand Manager Dero, care ne-a povestit cum a ajuns om de marketing dupa ce opt ani de zile a lucrat in departamentul de finante la Unilever.
Catalina Onu: Exista foarte putine informatii in media despre dumneavoastra. De ce ati ales sa apareti asa de rar in presa?
Olga Petrov: Eu nu sunt o persoana publica, deci nu trebuie sa va asteptati sa gasiti prea multe despre mine. Nu asta a fost scopul meu pana acum, si am fost si plecata din tara o perioada. Iar o mare parte din cariera mea am lucrat in departamentul de finante la Unilever, unde interfata cu publicul nu exista decat la niveluri foarte inalte.
Catalina Onu: Povestiti-ne mai multe despre cum v-ati inceput cariera si despre cum ati ajuns in functia actuala de la Unilever.
Olga Petrov: In primul rand, cred ca sunt una dintre cele mai vechi persoane din Unilever, daca stau sa ma gandesc bine. Am inceput in 1996 in Departamentul de Management Accounting, adica de Analiza Financiara. Am avansat in acest domeniu, atat la job cat si in educatie, am o diploma recunoscuta international dar, dupa opt ani, dupa ce am ajuns Commercial Manager al Diviziei de Foods, mi s-a oferit sansa sa-mi schimb profilul. Si pentru ca deja ma gandeam daca a fost alegerea cea mai buna sa ma indrept spre finante sau nu, am decis destul de repede sa ma reprofilez in marketing. Desi, dupa opt ani de zile, e destul de complicat sa iesi din zona ta de confort si sa incepi ceva cu totul nou, sa uiti de energia consumata si mai ales de diploma si de calificarile obtinute pana atunci. Dar m-am gandit ca e o sansa careia nu ii poti da cu piciorul.
