De când munca remote a devenit parte din normal, mulți dintre noi am trăit sentimentul că am câștigat ceva important. Nu mai pierdeam ore în trafic, ne făceam programul mai flexibil, lucram din cafeneaua preferată, din sufragerie sau chiar de pe o plajă.
Doar că, pe nesimțite, odată cu biroul au dispărut și lucruri pe care poate nu le-am apreciat cât timp le-am avut - ritmul unei zile, conversațiile spontane, sentimentul că faci parte dintr-o comunitate, granița dintre muncă și viața personală. Pentru mulți freelanceri, antreprenori sau oameni care lucrează de acasă, libertatea a venit la pachet și cu o doză neașteptată de singurătate.
Tocmai aici încearcă să intervină noua generație de spații dedicate muncii. Nu mai este vorba doar despre un birou, un scaun și o conexiune bună la internet, ci despre locuri unde se reconstruiesc apartenența, structura și întâlnirile care apar firesc între oameni cu preocupări similare. Nookyard este unul dintre aceste proiecte. Un club privat care pornește de la ideea că oamenii nu mai caută doar un loc din care să lucreze, ci și un loc în care să simtă că aparțin. De aici am pornit și conversația cu fondatorul său, Ionuț Alexandru Stanciu.
„Loc de dezvoltare cred că mai există în două direcții. Prima, orașele secundare, unde sunt tot mai mulți oameni care lucrează remote și încă puține locuri gândite pentru ei. A doua, partea de comunitate, care cere timp, prezență și răbdare, și de care cred că se va lega diferența în anii următori”, spune Alex
Vorbim cu Alex în continuare despre munca felul în care muncesc oamenii acum și despre Nookyard.
Din biografie
Mă numesc Ionuț Alexandru Stanciu. Am trăit 20 de ani în Italia și m-am întors în România acum patru ani. Sunt software developer, am un startup, Briedo, și am creat CafeauaDeSambata.ro, un eveniment recurent unde oameni care nu se cunosc se întâlnesc la o cafea. Platforma de membership Nookyard e construită integral de mine, de la înscriere la abonamente și check-in.
Spre antreprenoriat nu m-a împins un plan de carieră, ci o certitudine. Asta am simțit că am de făcut, asta e calea mea, și simt că pot aduce valoare reală prin lucrurile pe care le construiesc. Restul a venit de la sine.
Cum a apărut ideea Nookyard
A existat un moment, și e foarte personal. M-am întors în București după 20 de ani și nu cunoșteam pe nimeni. Nu puțini oameni, zero. Niciun nume în telefon care să fie de aici, niciun loc în care să intru și cineva să știe cine sunt.
Aveam o casă, aveam un laptop, aveam un drum profesional. Îmi lipseau exact lucrurile pe care nu le poți cumpăra, un loc al meu în afara casei și oameni alături de care să cresc.
Acum un an am început Cafeaua de Sâmbătă, un eveniment simplu, o dată la două săptămâni, oameni care nu se cunosc, o cafea, două ore. Funcționa de fiecare dată. Singura problemă era că se termina. Oamenii se împrăștiau, iar peste două săptămâni o luam de la început. Nookyard e ce se întâmplă când lucrul acela primește o adresă fixă și un ritm zilnic.
Contextul în care ați ales să lansați spațiul
Nookyard a apărut la întâlnirea dintre două lucruri care existau deja. Eu construiam comunitate în jurul cafelei, Anca, partenera mea în proiect, construise deja camera perfectă pentru asta, Mélange Café, într-o vilă din Cartierul Armenesc. Nu am căutat un spațiu, era deja acolo.
Ce lipsea din București nu era spațiu de lucru. Orașul e plin de locuri în care poți lucra. Cafenele în care ești tolerat cât timp consumi, birouri închiriate cu ora sau cu luna. Lipsea încăperea cu oameni. Un loc unde intri și cineva știe cine ești, unde persoana de lângă tine construiește și ea ceva, și unde conversația de la 3 după-amiaza merită avută.
Metri pătrați sunt destui în București. Apartenență, nu.
O descriere a clubului
Nookyard e un club privat de zi, cu acces pe bază de membership. Nu e un spațiu de coworking, și asta nu e o nuanță de marketing, e chiar modelul de business. Coworking-ul îți închiriază metri pătrați și îți spune că ai primit o comunitate. Noi construim comunitatea, iar spațiul este casa în care ea se întâmplă.
Practic, funcționează așa: trimiți o cerere de înscriere, pe care o citesc eu personal, apoi vorbim, am un call cu fiecare om care aplică. Dacă intri, ai un membership lunar sau anual și un ritm zilnic. Scanezi un cod QR la intrare, iar cafeaua ta de specialitate, exact cum o bei, îți e adusă la masă. Clubul funcționează pe sesiuni, dimineața și după-amiaza în timpul săptămânii, plus sâmbăta dimineața.
Experiența pe care ne-am propus-o e mai degrabă domestică decât corporativă. Nu vrem să simți că ai ajuns la lucru, vrem să simți că ai ajuns undeva unde ești așteptat.
Cum este perioada de început
Suntem deschiși din 20 iulie, deci pot vorbi despre perioada de construcție și despre primele zile de funcționare.
Mai simplu decât mă așteptam a fost răspunsul oamenilor. Avem deja membri, avem abonamente vândute și există un interes real, venit aproape integral din comunitatea care se formase deja în jurul proiectului, fără reclamă. Nookyard a pornit cu oameni în cameră, nu cu o cameră care așteaptă oameni.
Mai greu s-a dovedit ceva ce nu anticipasem, disciplina de a explica constant ce nu suntem. Reflexul multora e să traducă Nookyard în „coworking", pentru că e categoria pe care o cunosc, iar noi construim altceva. Și a doua parte grea e răbdarea. O comunitate nu se lansează, se așază. În primele săptămâni ceri oamenilor încredere pentru un lucru care încă nu s-a întâmplat complet.
Amenajarea spațiului
Amenajarea e meritul Ancăi. Pe lângă Mélange Café, ea conduce IconicWood, o companie de parchet premium și lucrări artizanale în lemn, cu proiecte în România și în afară. Are un ochi rar pentru materiale și detaliu, și se vede în fiecare colț al casei, lemn, lumină naturală, nimic care să pară de corporație.
Identitatea vizuală a Nookyard am construit-o în casă, în jurul unei singure imagini: o fereastră cu patru ochiuri, dintre care unul e aprins. Ăsta e semnul, o casă în care cineva e treaz și te așteaptă. Paleta pornește de la lumina zilei, un fundal deschis, cerneală caldă în loc de negru, și un portocaliu-flacără care marchează exact ochiul aprins.
Principiul de bază, atât pentru spațiu cât și pentru brand, a fost același: mai aproape de o casă bună decât de un loc de muncă frumos.
Strategia de promovare
Aproape deloc prin reclamă. Comunicarea noastră stă pe trei picioare.
Primul, LinkedIn, unde scriu personal, aproape zilnic. Nu postez despre spațiu, scriu despre motivele pentru care există. Cea mai bine primită postare a fost cea în care am povestit că m-am întors din Italia și nu cunoșteam pe nimeni.
Al doilea, Instagram, unde brandul vorbește în engleză și vizual, atmosfera locului, lumina, oamenii.
Al treilea, și cel mai important, recomandarea directă. Un club crește prin oameni care aduc alți oameni în care au încredere. Cafeaua de Sâmbătă rămâne poarta de intrare, acolo cunosc oameni fără să le vând nimic.
Cum s-a schimbat felul în care oamenii aleg să lucreze
Munca a devenit portabilă, iar asta a rezolvat o problemă și a creat alta. Poți lucra de oriunde, deci locul nu mai trebuie să îți dea un scaun și o priză. Dar odată ce biroul clasic a dispărut, a dispărut și tot ce venea gratis cu el, oamenii, structura zilei, granița dintre muncă și viață.
La membrii noștri văd exact asta. Nu vin pentru wifi și nici pentru scaun, au acasă și una și alta. Vin pentru ritm și pentru oameni. Dimineața e liniștită, oamenii lucrează adânc. După-amiaza se vorbește mai mult. Și observ un lucru care mi se pare cel mai bun semn, oamenii încep să își sincronizeze programul între ei, vin când știu că vine și celălalt.
Cei care aleg un spațiu de coworking
Nu pot vorbi în numele pieței de coworking, pot vorbi despre cine vine la noi, și e mai divers decât ai crede. Founderi la început de drum, freelanceri buni la ce fac, oameni din creație și din produs, oameni întorși în România după ani în străinătate, și expați care lucrează de aici pentru companii de afară. Clubul funcționează în engleză tocmai din motivul ăsta.
Numitorul comun nu e meseria, e momentul de viață. Toți construiesc ceva și toți au obosit să construiască singuri.
Iar ce caută e simplu de descris și greu de livrat: oameni. Nimeni nu îmi scrie ca să îmi ceară un loc unde să își pună laptopul. Îmi scriu ca să îmi spună că lucrează singuri de doi ani și că nu mai vor asta.
Cum se construiește, în practică, o comunitate în jurul unui astfel de spațiu
Se construiește din trei lucruri, și niciunul nu e spectaculos.
Primul, cine intră. Avem un proces de înscriere pentru că un loc deschis oricui nu mai e al nimănui. Nu e snobism, e curatoriere. Citesc personal fiecare cerere și vorbesc cu fiecare om înainte să intre.
Al doilea, ritualul. Cafeaua zilnică nu e un beneficiu de abonament, e un pretext. Cineva îți aduce ceva la masă și îți spune numele. De acolo pornește totul.
Al treilea, prezența. Sunt fizic în cameră. O comunitate nu se administrează dintr-un dashboard, se construiește stând acolo și făcând prezentări între oameni.
Restul, evenimente, prânzuri, seri de comunitate, vine natural după ce astea trei sunt așezate.
Avantajele unui spațiu de coworking față de lucrul exclusiv de acasă sau de la birou
Față de casă, avantajul nu e productivitatea, e granița. Acasă ziua nu se termină niciodată, iar singurătatea se acumulează încet, fără să o observi. Un al treilea loc îți dă un început și un final de zi, și te scoate din capul tău.
Față de biroul companiei, avantajul e cine stă lângă tine. Acolo, oamenii din jur lucrează la aceeași problemă ca tine. Într-un loc ca al nostru, lucrează la douăsprezece probleme diferite, iar asta e exact ce îți lipsește când ești blocat.
Și mai e ceva ce nu se măsoară, întâlnirile neplanificate. Cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat profesional în ultimii ani au venit dintr-o conversație pe care nu o aveam în calendar.
Tendințele pieței de coworking
Piața s-a maturizat frumos în ultimii ani. Sunt spații bine făcute în București, care răspund unei nevoi reale și care își vor găsi în continuare oamenii. Nu le privim ca pe o competiție, noi jucăm pur și simplu un joc diferit.
Tendința pe care o găsesc cea mai interesantă e că locurile noi nu se mai construiesc neapărat de la zero. Se așază în spații care există deja și care au deja un caracter al lor, cafenele, case, hoteluri. E mai accesibil ca investiție și, mai important, atmosfera nu trebuie inventată.
Loc de dezvoltare cred că mai există în două direcții. Prima, orașele secundare, unde sunt tot mai mulți oameni care lucrează remote și încă puține locuri gândite pentru ei. A doua, partea de comunitate, care cere timp, prezență și răbdare, și de care cred că se va lega diferența în anii următori.
Ce urmează pentru Nookyard
Direcția e clară de la început și e o rețea, nu un spațiu mai mare. Vrem să creștem întâi în București, apoi în restul țării, prin locații partenere, case și cafenele care există deja și care se potrivesc cu felul nostru de a face lucrurile.
Modelul stă pe două principii. Primul, comunitatea cât mai mare, pentru că ea e produsul. Al doilea, un singur membership cu care intri în orice locație Nookyard și te așezi liniștit, fără altă formalitate.
Pe termen scurt, avem și o formulă pentru oamenii care nu au nevoie de acces zilnic, dar vor să facă parte din comunitate și să vină la evenimente. Iar prioritatea numărul unu rămâne să facem primul club să funcționeze impecabil. O rețea construită pe o cameră care nu e plină de oamenii potriviți nu are niciun sens.
