[Dileme de antreprenor] Raluca Mateiu: Nu ne mai lăsăm timpul necesar pentru a construi încet și rațional, ca altădată, pentru că nimic din ce ne înconjoară nu ne mai dă răgazul ăsta

Răgazul și răbdarea. Două cuvinte care mai sunt rostite doar ipotetic sau imperativ, știind de la început că, atunci când ceri ”răbdare!!”, vei primi exact opusul. Am putea spune că răbdarea, în vremea haosului mapamondic, se câștigă. Dar am verificat cu tot mai mulți antreprenori dacă e așa, și pare că nu. Raluca Mateiu, CEO InternetCorp, confirmă: răbdarea a fost abolită. Scena politică a înlocuit-o cu schimbări pe bandă, legi noi, taxe noi, taxe mai mare, mai multe, speranțe mai puține. În contextul ăsta, adaptarea, nu doar că nu este opțională, ci este tot ce a mai rămas.

”Nimic nu e identic de la o zi la alta, nimic din ceea ce îți era pilon sau direcție sigură de business nu mai e la fel de solid dacă i se schimbă premisele, așa că posibilitatea de a te schimba, de a nu ține cu dinții de ideile care nu mai merg doar pentru că sunt ale tale și abilitatea de a te plia pe context devin o condiție sine qua non pentru a merge înainte”, spune Raluca.

Poate că antreprenoriatul este atât de bogat în dileme, cât este în decizii, iar dilemele astea, pentru o minte de business, sună a oportunități născute din impasuri. Pe Raluca, tocmai genul ăsta de outcome-uri și perioade de criză, ca cea din 2008 - 2009, au ajutat-o să învețe mai mult, să devină mai bună și să greșească într-o maniera pe care, având ocazia să ia totul de la capăt, ar repeta-o fără regret. Despre întrebările vremurilor curente și curenții schimbărilor care șuieră agresiv, vorbim cu Raluca:

Businessul tău: primul gând

Meșterul Manole. E prima imagine care îmi vine în minte, păstrând proporțiile, pentru că nivelul de efort, de compromis, de instabilitate, de muncă fără pauză este similar cu ceea ce ne învață balada. E sentimentul că al tău castel, cândva stabil și puternic, e acum din cărți de joc. Nu e nouă senzația, dar e probabil cu cea mai mare intensitate din ultimii 16-17 ani.

Ultimii ani. Cum ți-ai schimbat perspectiva

Lumea e un paradox continuu. Simțim un haos permanent din toate direcțiile și reacția naturală este de așezare și consolidare. Simțim nesiguranța deciziilor care nu stau în pixul nostru și ne agățăm de orice element de stabilitate. Pentru că există o presiune constantă, ne grăbim ca să avem măcar senzația că suntem în control, iar asta vine cu riscul inconstanței strategice. Aș extrapola asta la orice scară. Nu ne mai lăsăm timpul necesar pentru a construi încet și rațional, ca altădată, pentru că nimic din ce ne înconjoară nu ne mai dă răgazul ăsta.

O schimbare fundamentală pentru viitor

Nu i-aș zice schimbare fundamentală pentru că nu apare doar în situații-limită, deși am învățat-o pe timpul precedentei crize economice. I-aș zice însă lecție antreprenorială pe care toți trebuie să o învățăm, chiar dacă asta se întâmplă “the hard way” uneori: adaptabilitatea. Nimic nu e identic de la o zi la alta, nimic din ceea ce îți era pilon sau direcție sigură de business nu mai e la fel de solid dacă i se schimbă premisele, așa că posibilitatea de a te schimba, de a nu ține cu dinții de ideile care nu mai merg doar pentru că sunt ale tale și abilitatea de a te plia pe context devin o condiție sine qua non pentru a merge înainte.

Ce ai învățat recent

Probabil doar mi-am reamintit ceva știut demult și anume că în vremurile grele se vede mai bine ca niciodată diferența dintre oportuniștii din piață și profesioniștii din industrie. De pe toate planurile, din orice perspectivă ai privi. Când pizza e mai mică, felia devine și ea implicit mai mică. Iar din punctul ăla ai două opțiuni: să vezi cum faci să crești felia ta muncind mai mult ca să o meriți, sau să vezi cum faci să iei tu două felii că poate nu își dă nimeni seama.

Cele mai mari dileme de antreprenor

Ca să glumesc, mai degrabă aș răspunde la care îmi sunt certitudinile, aș avea infinit mai puține lucruri de enumerat. Dileme sunt pe toate planurile: de la stabilitate politică și economică, la situația mondială, la crizele generate de conflictele internaționale, la taxe, rating de țară și așa mai departe. E un mare lanț al slăbiciunilor și e suficientă o singură cheie din angrenaj să scârțâie, și efectul se va simți de la cap la coadă.

Provocări devenite oportunități?

Întotdeauna sunt oportunități într-un context mai greoi pe care, dacă știi să le fructifici, când trece perioada apăsătoare sunt bune de continuat cu noile atribute dobândite. Întâi de toate, când business-ul nu mai merge la fel de ușor ca înainte, ești obligat să ieși din zona de confort (deși e oximoronică alăturarea antreprenoriatului cu ideea de confort) și să inovezi, să ai idei noi, să ai curaj să riști, să schimbi ceea ce înainte părea că merge binișor ca să o transformi în ceva ce merge excelent. Ștacheta se ridică de fiecare dată când ești în fața unei crize, iar asta e o oportunitate în sine. Am spus de multe ori că atât cât am învățat la începutul carierei mele din criza din 2009-2010 nu am învățat în ani mulți după. De asta, deși e greu întotdeauna, iau ca pe o provocare tot ce vine la pachet cu nisipurile mișcătoare. Știu că la final nu o să mai semăn cu cea de azi.

Echipa, în prezent

Mare parte din echipa mea (aproape toată la nivel de management) e formată din oameni alături de care construiesc de mulți ani. Aproape 20 unii dintre ei. Sigur că întotdeauna îți dorești să poți să ai și mai mulți alături, sigur că întotdeauna business-ul începe și se termină cu oamenii din spatele lui, dar eu sunt dintre norocoși din punctul ăsta de vedere. Am mai spus și o spun mereu: ce este compania pe care o conduc azi este meritul lor întâi de toate. Eu am avut bucuria să îi țin împreună.

Ce ai mai descoperit despre ea

Din nou, nu e nou tocmai pentru că facem echipă de atât de mult timp încât ar fi forțat să spun că abia acum descopăr. Dar ce știu bine și am văzut-o în N exemple până acum este că funcționăm ca în stupul de albine. Toată lumea trage, toată lumea își respectă rolul, toată lumea știe că orice problemă externă “stupului” apare, atâta timp cât în interior energiile rămân coerente, lucrurile se întâmplă. Mai greu, da, dar se întâmplă.

Cum păstrezi o echipă în care ai încredere

Scopul comun. Încrederea tuturor că ceea ce facem e bun și suntem mândri de ce iese din mâinile și mințile noastre. Știu că indiferent dacă avem sau nu abordări similare, scopul final este mereu același. Să lăsăm ceva bun în urma noastră atunci când tragem linie.

Cum iei decizii, când totul se schimbă

Apetitul pentru risc e de asemenea (de) dorit sau impus în arsenalul unui antreprenor, așa că asta vine mână în mână cu posibilitatea de a lua decizii grele când nu ai prea multe date pe care să te bazezi. Experiența ajută și ea, situațiile sunt similare, înveți în timp să îți dai seama care sunt elementele care pot să ducă lucrurile într-o direcție sau alta, așa că nu le iei pe intuiție sau impuls. Pentru mine, rapiditatea luării deciziilor și implementarea acestora la fel de rapid sunt chestiunile pe care le consider indispensabile în modul meu de lucru. Prefer structurile agile, fără un șir de aprobări nejustificat de lung tocmai pentru că în industria în care activez trenurile vin și pleacă mult mai repede decât ți-ai putea permite să amâni decizia de a te urca în unul sau nu.

Flexibilitate sau principii de neclintit?

Aș umple orașul de bannere pe care să scrie mare: “nu mai crede tot ce crezi!” Cu alte cuvinte, desprinde-te de orice ai crede că e de neclintit, atâta timp cât asta nu îți periclitează scara de valori pe care te-ai construit. Agață-te de principii sănătoase și asigură-te că nu sunt orgolii cărora tu le-ai spus principii ca să sune mai bine, dar rămâi flexibil oricând. Lumea se schimbă, ecosistemul se schimbă, oamenii se schimbă. Și nu e nimic rău în asta dacă totul vine ca rezultat al lucrurilor pe care le-ai învățat și acumulat. Altfel ai să rămâi în urmă dând vina pe niște reguli pe care nici tu nu îți mai amintești când și de ce ți le-ai setat așa.

O soluție simplă, cu impact mare

Automatizarea proceselor pentru a elimina monkey work-ul a fost și este o direcție pe care mă concentrez. Oamenii trebuie să aibă timp să gândească, să se informeze, să încerce, să greșească și să o ia de la capăt dacă e nevoie, dar timpul pierdut cu activități repetitive trebuie redus (dacă nu eliminat) cât de mult se poate. Din nou ne întoarcem la rapiditatea cu care facem lucrurile să se întâmple, iar asta este un exemplu rapid și eficient de implementat în orice business. Echipa e sprijinul tău în strategie și idei, nu un angrenaj inutil de completat hârtii la fel de inutile.

Ceva care, surprinzător, a devenit mai ușor

Pandemia a lăsat în spate niște efecte bune, că tot vorbeam despre transformarea problemelor în oportunități. Așadar, a devenit mult mai ușor să te conectezi sau să setezi rapid un call cu un om de oriunde ar fi el în lumea asta. Înainte ți se părea inoportun, căutai să îți faci un drum prin vreo țară străină să ai șansa să te întâlnești direct cu un potențial partener de business, părea o chestiune de etichetă să nu faci altfel. Acum, ideea de remote work, de call-uri aplicate pe diverse subiecte este atât de împământenită încât lumea pare că a devenit mult mai mică decât era. O lume întreagă, la un click distanță.

Ce ai observat nou la clienții tăi

Dat fiind contextul economic complicat pentru toți actorii implicați, clienții au devenit mult mai atenți în alegerea partenerilor cu care lucrează, mult mai analitici la date versus o poveste împachetată frumos, mult mai conservatori în cheltuirea bugetelor pe care sunt dispuși să le consume. E un efect firesc, în ape tulburi nu te mai arunci fără să știi că ai cu cine să ajungi la mal.

Cum rămâi relevant

Relevanța nu ține de schimbarea rapidă, ci mai degrabă de corectitudinea informațiilor, de calitatea serviciilor oferite, de coloana vertebrală care nu se îndoaie pentru că se schimbă contextul. Poți să spui că riști să pierzi cotă de piață sau niște bugete din considerente care nu țin de profesionalismul muncii tale, ci de micșorarea investițiilor în publicitate, de exemplu, dar relevanța rămâne acolo atâta timp cât nu faci rabat de la calitate dând vina pe vremurile schimbătoare.

Cum își găsește un antreprenor echilibrul

Nu știu alții cum sunt, dar eu știu pentru ce sunt aici de atâta timp, știu ce am construit și cu ce efort am făcut-o și ar fi absurd să uit asta când vin perioade grele. Viața unui antreprenor nu este absolut niciodată liniară, ba din contră. Odată ce te-ai dus pe drumul ăsta, știi sau ar trebui să știi că o să te aștepte și vremuri dificile indiferent cât ești tu de dedicat și cât de bine îți faci treaba. Dacă rămâi cu asta în minte, că nimic nu durează o veșnicie, nici perioadele bune, nici cele rele, iei ce poți mai bun din fiecare și mergi mai departe. De asta, nu de puține ori se spune despre antreprenorii pursânge că sunt dependenți de adrenalină. Nu e taman sănătoasă, dar îți dă energia nebună de a o lua în fiecare zi de la capăt. Pentru visul tău.

Un lucru tot mai important pentru antreprenorii români

Am obosit cu toții să ne facem treaba într-un mediu permanent imprevizibil. Am obosit să ne facem niște calcule, niște bugete și niște planuri și să fie date peste cap de decizii care răstoarnă mereu tabla de șah. Mă feresc să vorbesc în numele tuturor, dar sunt sigură că elementul ăsta al unui minim predictibil (de la taxe la mediul politic) ne-ar face tuturor viața antreprenorială mai așezată. Un business este de multe ori (și) matematică pură. Cum ar fi să se schimbe tabla înmulțirii de două ori pe an? Așadar, atât aș cere: predictibilitate.

Dacă ai lua-o de la capăt azi

Aș face aproape totul la fel și e foarte reconfortant să pot spune asta fără să stau măcar un minut să mă gândesc. Sigur că am făcut și greșeli, sigur că am plecat de la false premise uneori, am apăsat pedala prea tare sau prea încet, am renunțat greu la niște proiecte de care eram prea legată, m-am grăbit și am fost impulsivă pe alocuri. Dar iată că dacă știu să le enumăr, știu și cu ce am rămas din asta. Antreprenoriatul nu se învață din cărți. Se învață făcându-l, greșind, reușind, reparând, crescând.

Un sfat pentru noii antreprenori

Să uite expresia care spune că dacă găsești să faci ceea ce îți place nu o să mai simți că muncești nicio zi în viața ta, așa cum să își scoată din minte convingerea conform căreia dacă ești propriul tău șef e mult mai simplu, îți faci viața cum vrei. Îmi pare rău că trebuie să fiu eu cea care distruge mituri idealiste despre antreprenoriat, dar nimic mai fals la cele două ipoteze anterioare. Vei munci mult chiar dacă iubești ceea ce îți place și ai să fii epuizat uneori, viața ta o să se confunde atât de mult cu parcursul tău antreprenorial încât o să fie greu să te desprinzi ca să tragi aer. Partea bună e însă că, indiferent cât de greu sună (și e), e fantastic de frumos. Și dacă ești dispus să muncești real, cu anduranță și reziliență, e una dintre cele satisfăcătoare căi pe care o poți urma. E visul tău și cine altcineva să ți-l construiască mai frumos, dacă nu tu?